Nestworking - atenție, empatie, respect, oprire, reflecție, acțiune, feedback, feed forward - locul unde te ajungi pe tine (din urma ta :)) (2)

(continuarea postarii precedente)

In finalul acestei prezentări, John Lee precizează că în terapie sunt două forme de regresie: cea conștientizată si cea care se intamplă ca si cum esti în transă, nu iți dai seama că esti in regresie. Pentru exemplificare povesteste o experientă personală: a fost părăsit de iubita si se simțea ca si cum urma să fie omorât de întâmplarea asta. Abia când si-a dat seama că numai ramanerea in viața a unui copil depinde cu totul de un adult, pe când un om matur nu are cum sa fie in puterea altuia. 

Conștiență versus transă. Alte situațiă care pot duce la un tip regresie de tip transă: cea în contextul lipsei banilor, lipsei succesului in viata, relatii de familie care te nemultumesc, dependența de alcool, de droguri, situatii despre copii, despre a nu avea copii, despre capacitatea intelectuală sau artistică, despre mama, despre tata. Suntem ca in transă în cazul unor astfel de probleme din viață. 

In aceste cazuri, de regresie ca în transă, John Lee descrie „metoda OCOLIRE/detour”, unde ocolire are sensul unui indicator rutier. Ocolirea poate să insemne un drum mai lunguieț sau un sens giratoriu in care să fii atent ce iesire alegi. 

În demersul terapeutic, inseamnă sa il pui pe client să vorbească cu altcineva din echipa ta - să nu vorbesti tu cu el cand iti cere asta. Apoi să îi pui o serie de intrebări de tipul: ce simți acum, ce iti aminteste asta, iti amintesti de vreo situatie sau o persoană care nu ți-a raspuns cand aveai nevoie de raspuns, sau care nu ti-a acordat atentie cand aveai cea mai mare nevoie de atentia celuilalt, ce îți amintește această mică ocolire pe care ai fost pus in situația sa o faci? Ce ai vrea să îi spui acelei persoane? La ce ai vrea sa fi fost atenta acea persoana? Ce vrei sa imi spui mie (terapeutul) chiar acum cand vorbim? John Lee afirmă că, aplicata bine, ”metoda ocolirii” (care inseamna cam 15 minute) dă rezultate imediate in 9 cazuri din 10. Si anume clientul va spune: „Nu vreau sa iti spun nimic-nimic, am inteles.” Dacă nu se întâmplă asta, cu compasiune, mai poți adăuga întrebările: din nou, ce simți acum? ce îți amintește această situație de acum? ce ai fi vrut sa ii spui sau sa ii faci acelei persoane? Și, raspunzand la aceste intrebări, omul isi da seama ca responsabilitatea sa iasa din starea in care a regresat (ca urmare a actiunilor/spuselor celuilalt) aceasta responsabilitate e la el.

Copyright pentru prezenta traducere Magda Bunea/ să nu avem vorbe :)

Nota mea: 

Practic, prin acea ”ocolire”/deviere/abatere efectivă de la starea resimțită la altă stare, asemănătoare celei resimțite, dar care se întâmplă în prezent, și prin întrebările pe care le primeste, persoana respectivă e invitată să participe (!) la propriul prezent, să fie adultă, deci responsabilă pentru ce i se întâmplă. 

Acest tip de abatere de la narativul care te ține confiscat este practicat constant pe parcursul celor 8 sesiuni ale atelierului, participanții sunt puși în situația să conștientizeze situația prezentă, sunt sprijiniți să o gestioneze, dobândind astfel acces la perspective de rezolvare a situațiilor asemănătoare din viața lor. Nestworking este un mediu care invită și suscită ATENȚIA continuă pe parcursul fiecărei sesiuni.

Imi amintesc două situații în care acest lucru a fost spus direct, nu după o sesiune de o ora și jumătate ci după o zi de training de 5 ore:

”Niciodata nu am fost asa de atenta atata timp”

”E primul curs, si am fost la multe, la care nu mi-a venit niciun moment să moțăi”

Vă aștept în toamnă la atelierul de antrenat atenția!

„Nimeni nu își scapă sieși!” @Nestworking

 

:) In titlu, e o „radicală” care mi-a venit în minte la unul din atelierele trecute - pentru că, da!, Nestworking este o ocazie de învățare, creștere?, cum să zic mai bine?!, CULTIVARE  (cred că e un cuvânt cuprinzător - și cu prinzător) O ocazie de cultivare a solului care ești: cade o sămâncioră adusă de un participant și apare un gând nou-nouț și bun-bunuț și ție, și celorlalți.

Nimeni nu își scapă sieși dacă are ocazia să se vadă mai de aproape, mai dincolo de vălurile pe care alții se ocupă să le fluture în fața ochilor noștri. Culmea e că deprindem noi înșine „obiceiul fluturării” și ne alterăm realitatea. „A altera”, pe de o parte, are în rădăcină „alter” - altul, pe de altă parte, a altera înseamnă și a strica. Altul îți conduce viața și ți-o strică. (In modelul de coaching „Eul ideal”, acest sine al tău alterat de altul e numit „eul pre-scris/prescris” - foarte utilă conștientizarea a ceea ce îți e prescris și iei (tratamentul!), și, în fapt, îți face rău.)

La atelier, numărul părticipanților e adesea cel puțin dublu (adesea chiar mai mare!) decât numărul celor care sunt de față. Pentru că fiecare vine cu... „conducătorul vieții lui”. Oamenii nici nu își dau seama cât timp din viața lor e gândit ca timp alocat la presiunea unui altul, căruia nu știu cum să îi răspundă. Ei vin conduși de acest altul! Deci vin cu obiceiul de a fi pre-scriși. Ei bine, din prima sesiune, acest obicei nu e folosit - contextul și desfășurarea atelierului duc la apelarea (sic!) omului care e de față, la capacitatea lui de a-și scrie viața. 

Așa cum sugerează citatul, lupta cu ce avem în minte nu are rost. E de observat că „a lupta cu ceva din cap, în cap” e ocupație larg răspândită, deși foarte păgubitoare de timp, energie - viață, în fond. În acest format de coaching de grup, folosim și capul, și corpul pentru a crește capacitatea de a fi atenți la noi înșine. Dezvoltăm un nou obicei. Da, nimeni nu își scapă sieși :)

Dacă vrei să te prinzi (sic!), urmărește programarea atelierelor și rezervă din timp un loc - pentru tine sau pentru cineva de care îți pasă. (Deseori, șefii și subalternii, colegii șiii colegii, dar soții și soțiile își fac cadou câte un loc; și chiar părinții le oferă atelierul copiilor, iar apoi copiii își trimit părinții in cuib.)

Cum să ne fie frumos...

Îmi place mult Kurt Vonnegut Jr. E probabil că am citit aproape toate cărțile. Și textul ales pentru piatra tombală: „A fost frumos și nimic nu m-a durut.” 

Oamenii vin la ateliere, merg la cursuri și conferințe (în general, nu zic doar de cuiburile noastre) ca să le fie - pe scurt - frumos, asta insemnând desigur: util, mai bine, bucurie, adesea chiar sănătate.

Am găsit imaginea următaore la cei de la Lean Six Sigma Lab//Six Sigma e un concept al lui Jack Welch de raportare la schimbare și creștere. 

Față de imaginea următoare, cea consacrată de către John Whitmore despre coaching, ei evidențiază și zona de teamă, de retragere, de lipsă de încredere, de profețiile altora pe care cred că trebuie să continue să le împlinească ei.

Ar mai fi de observat și că acele 4 zone ne pot reaminti cele 4 faze ale învățării despre care vorbim în atelierele Nestworking:

1. Nu știu că nu știu...altceva în afara zonei în care fac lucrurile cum știu.

2. Știu că nu știu... niște chestii care mi-ar fi de folos, dar asta înseamnă să asum riscuri și să consum resurse; având in vedere că mă tem că nu reușesc, oare să INCERC? păi nu mai bine fac ce știu?!

3. Știu că știu... ce mi-am propus să schimb, și știu și cum să schimb. Investesc timp și atenție ca să inaintez spre ce vreau și ÎNCEP cu adevărat.

4. Nu știu că știu...hopaaa, sunt iarăși în zona de confort, dar un confort mai aproape de ceea ce îmi doresc. Ce POT să mai fac pentru A FI CINE VREAU 

Desigur, e remarcabil (sic!) că desenul al doilea seamănă cu desenul cuibului nostru: și scopul atelierelor noastre este să ieși din echilibrul stabil al bazei cuibului, și să te îndrepți spre margine. 

I want to stand as close to the edge as I can without going over. Out on the edge you see all the kinds of things you can't see from the center. Kurt Vonnegut
Read more at: https://www.brainyquote.com/topics/edge

I want to stand as close to the edge as I can without going over. Out on the edge you see all the kinds of things you can't see from the center. Kurt Vonnegut
Read more at: https://www.brainyquote.com/topics/edge

”I want to stand as close to the edge as I can without going over. Out on the edge you see all the kinds of things you can't see from the center.” Kurt Vonnegut Jr.

Rar mai găsești cîte un adult să lanseze o salvă de „de ce? / pentru ce?“ Nu se face, domnule, ești om mare, știi.

Ca adulți, dezvoltăm abilitatea prevederii – abilitate bună în unele situații, dar păguboasă în altele. Nu cred că e vreun om matur care merge la un curs și își propune să fie prevăzător să nu cumva să învețe ceva, dar sînt oameni mari care își propun să fie prevăzători, să se vadă că ei știu tot – și subiectul, și tehnicile, și că se știu și pe ei înșiși –, în definitiv. Așa că, dacă ne întrebăm ce presupune procesul de învățare la adulți, un prim răspuns ar fi că „învățătorul“ trebuie să știe să obțină consimțămîntul adultului că… mai are ceva de învățat. Desigur, nu e vorba de o declarație, ci de o stare. O stare de întîmpinare curioasă, cu o vorbă mai iute am zice o întîmpinare necritică a ce poți să știi, ce trebuie să faci și ce îți e îngăduit să speri – ca să citez un om preocupat de simplitate. Cu o vorbă mai dulce: o întîmpinare cu dragoste a celui ce vede ce poți să fii învățînd. Un răspuns bun la întrebarea „Cum poți să faci ca virtualitatea din ei să devină act?“ (C. Noica, Cei 22)

Citește tot articolul pe site-ul Dilema Veche.
„Otilia, enigma și idiotul”, autor Magda Bunea

Mulțumesc Adinei Popescu pentru invitația de a contribui la dosarul CÂT TRĂIEȘTI ÎNVEȚI 

Cine câștigă partida interioară, doar acela câștigă și partida exterioară

... în caz că o conștientizează pe prima și a ales să o joace pe cea de-a doua :)

Ia să o felicit* și eu cum se cuvine pe Simona Halep ! Și, ca tot felicitatorul de ieri și de azi, să și profit (For the record: nu am criticat-o bărbos, dar nici nu am consolat-o mămos - doar am observat-o cu încredere.)

sursa foto: Romania libera

Mdeci, profit de faptul că zilele astea s-a zis cuvântul ”#coach” într-un context care onorează profesia așa cum merită. Coaching-ul adevărat e bun. Faptul că a fost spus în contextul sportului ajută să poată fi înțeles în eficacitatea lui. Coaching-ul e o practică pentru a îmbunătăți prestația - munca, deh, pe teren, sau pe unde e ea, pân veață, inclusiv. 

Coaching-ul a ajuns in business din sport, cam din anii 70. Da. Tim Gallwey, pe atunci căpitanul echipei de tenis a studenților de la Harvard, a scris o carte ”The Inner Game of Tennis”, fundamentală pentru tenis - a crezut el atunci, dar iute s-a vădit că e fundamentală și pentru muncă! Și, până la urmă, pentru viață, în general, cum zisei. Da, veți observa elemente de budism, de diverse isme dedicate studierii psihicului, dar și de Rumi și, ce să vezi, Goethe! - omul, Tim, e absolvent de literatură universală la Harvard. În cărțile din seria Inner Game nu folosește deloc cuvântul ”mindfulness”, dar activitatea respectivă e subînțeleasă, însă nu ca adesea, acum, ci în litera și spiritul ei: fii atent la ce contează cel mai mult într-o situațiune. 

De unde știu ce cuvinte sunt prin cărțile despre ”jocul interior”? Păi pentru că am tradus una - ”Jocul interior și stresul”, și am revăzut alta, tradusă de Simina Diaconu, ”Jocul interior și munca”. Când pregăteam versiunea românească (2010), am căutat să văd dacă există pe la noi referiri la metoda lui Gallwey. Și am găsit un domn care scrisese cartea ”Forța interioară”, având în minte chiar cartea despre tenis a lui Tim. Domnul acesta se numește Silviu Zancu. Ei bine, Simona Halep a lucrat cu Silviu, mental coaching, cum văd că îi zice el. 

Cu ocazia lansării primelor traduceri din seria Inner Game, Timothy Gallwey a fost invitat în România, la trei evenimente: lansarea cărții/apărute la Editura Spandugino, o demonstrație de tenis cu instrumente ”inner game”, la Federația Română de Tenis, și prezentarea metodei pentru mediul de business, la evenimentul special organizat de Learningnetwork.ro (pe atunci, Business-edu). La FRT lui Silviu i s-a indeplinit un vis - să il cunoască și să joace cu Timothy Gallwey. (M-am bucurat mult că am avut ideea să caut și, astfel, el să găsească - aci e o referire la un citat ”nu ai căuta dacă nu ai fi găsit”, care se vede că funcționează.)

Și asta nu e tot :) La invitația șefei Business-edu, Clementina Anghelache, am realizat prima revistă în limba română dedicată profesiei acesteia - Coaching Network. Primul număr poate fi răsfoit aci: https://issuu.com/business-edu/docs.... Veți găsi și un articol de Silviu Zancu, ”Calea naturală a împlinirii”, paginile 12-13 , și un interviu foarte consistent, cu întrebări multe, la care a avut bunătatea să-mi răspundă domnul Gallwey - paginile 6-11. Despre ”Inner Game” am scris și eu un prim articol, în 2011 - ”Jocul interior – metodă de antrenament pentru a avea cel mai mare PIB personal şi profesional (un articol despre coaching în care nu se pronunţă cuvântul ”coach”), în revista de people management AIDA editată de România liberă și coordonată de Clementina. Iaca link la articol pe blogul meu, pentru că revista era tipărită și nu are variantă online: http://coaching2success.blogspot.ro/... (Da, am să precizez și că workshopul pe care îl susțin #NESTworking (marcă înregistrată) e dezvoltat pornind de la coaching cu Inner Game și de la lucrarea mea de licență în domeniul electronicii medicale - ”Coaching through biofeedback in heart disease”. Și de la ”Șotron”, de Julio Cortazar)

MB: Folclorul unui popor este “povestea”lui – hm, de succes. Românii au aşa : « Bătaia e ruptă din Rai », « Capul plecat de sabie nu e tăiat » şi, pentru a fi siguri că ”reuşim” în viaţă : « Pe roman, timpul nu îl sinchiseşte ». Ce întrebare ar fi potrivită într-o sesiune de antrenament cu un astfel de «corp»? 

Timothy Gallwey: La începutul sesiunii de coaching, aş pune întrebări referitoare la măsura în care persoana respectivă crede în astfel de ”adevăruri”, şi aş relua exact aceleaşi întrebări la finalul întâlnirii. Conştientizarea convingerilor e primul pas pentru a putea să le examinezi. Credinţele nu sunt cunoştinţe, nu se bazează pe ştiinţa a ceva. Ele pot fi schimbate prin experienţe şi percepţii noi de îndată ce sunt văzute ca fiind pur şi simplu ceva ce crezi.

(c) foto Romania libera

#SimonaHalep #Tenis #Coaching #Coach #SăNeSinchisim

............................

*tocmai am aflat, pe la finalul redactării notei ăsteia, că Simona Halep a pierdut finala de la Beijing. Păi OK-OK. Partida interioară se joacă continuu. Și, atenție!, partida interioară va fi câștigată și când resursele fizice ale Simonei (read ”oricui”) se vor micșora, dacă va observa și va recunoaște ca fiind în afara controlului ei recuperarea lor. Dar acum sunt!

FUEL(1) - Modele de coaching

În românește, acronimul ar putea fi tradus prin ”alimentează”, cu toate sensurile ”motoare”, energizante, de punere în mișcare, de asigurare a materialului de combustie care e necesar în orice deplasare spre.. CEVA*.

Modelul apare descris pentru prima dată în cartea The Extraordinary Coach: How the Best Leaders Help Others Grow, de John Zenger și Kathleen Stinnet, apărută în 2010. Este un model ulterior modelului de coaching structurat de către Sir John Whitmore, în 1992. Interesant de observant că GROW apare chiar în titlul cărții. De altfel, demersul autorilor este afirmat și urmat încă de la început: cum să furnizeze liderilor un instrument care să determine și să susțină follower-ul să își urmeze conducătorul – să se pună în mișcare spre obiectivele derivate din misiunea companiei și să îi materializeze (sic!) viziunea. Deci, în ce scop, cu ce, cum, cu ce, când.. alimentăm?

FUEL este un model de coaching în 4 etape: Frame, Understand, Explore, Lay out

    1.  Frame: stabilirea cadrului conversației de coaching, convenind asupra scopului, procesului și rezultatelor dorite ale discuției. Este important să avem în vedere că antrenorul gestionează  procesul prin care se ajunge la rezultatul dorit de către cel căruia i se oferă coaching, în timp ce acesta din urmă este deținătorul conținutului conversației.

În cadrul acestei etape, în general, e vorba de trei secvențe:
    -   Identificarea comportamentului sau a problemei pentru care persoana respectivă dorește să găsească o schimbare/soluție.

     -  Determinarea clară a scopului sau a rezultatelor pe care clientul/angajatul dorește să le atingă în urma respectivei conversații de coaching.
     -  Acordul asupra procesului de antrenare: coach-ul poate prezenta pe scurt, dacă e cazul, informații asupra modului cum se va desfășura dialogul.

(va urma :)

Copyright pentru prezenta traducere și adaptare Magda Bunea. 

Conform Legii drepturilor de autor, orice preluarea - integrală sau parţială - a acestui text este interzisă fără acordul scris al autorului traducerii.

 
 

...............................

*CEVA e un acronim pe care îl folosim în activitatea de NESTworking™ pentru a desemna ceea ce numim ”întregul comunicațional”, sintagmă derivată din termenul ”întreg filatelic”, uzual în activitatea de profil.

Need... ceva? :) Or some FUEL?

Vă puteți înscrie la primul (din numai două) workshop OPEN din această toamnă.  Sunt numai 9 locuri.
Atelierele OPEN sunt organizate in colaborare cu Brain Fitness prin platforma www.revdepov.ro/ateliere/NESTworking

”She steps out of the way” - about silence as an esquisite coaching tool

This is a verse from a famous section of Tao te ching, written by Lao Tse, thousands years ago. And yet so actual.

Here you are one of my firsts writing on coaching, just months after finishing (2008) what was to become the best coaching training in Romania - ”Coaching Fundamentals”, designed and held by Alain Cardon, MCC.

What amazed me in terms of efficiency in coaching process was the silence tool - a sort of emptiness, but not the sort that frighten us, or the one which blame us for. It is a ”quality silence”, an empathetic, respectful, and, by all means, acknowledging clients potential and securing a place to be in a natural form, with her/his innate capabilities to live her/his life.

Scientists discovered, decades before, that an amputated limb is still perceived by the brain as being there, as well as a cut part of a leaf is still at its place, as we can see in this Kirlian effect picture:

(source of photography: www vectorpub dot com)

Many clients display a sort of ”chopped wholeness”, and the very role of a coach is to help them to recover their ”chunks” of possible probable potential. People are generally preoccupied by lost chunkces (sic!), but they named it ”failures”, or ”bad luck”, or - yes! - ”this is me”.

By the precise fact that the coach provides space for ”this could be real me”, the client is encouraged and invited to see the part she/he has thought was lost. Be silent - the client would hear her/his best inner voice.

Co-Ching

About coaching as Chinese painting
Maybe you will overlook the subtitle and you will read – through a more used filter – “Chinese pinching”. That's wonderful! You just learned something else about yourself, you had the opportunity to leave the inner voice to talk, you made one more step towards that Gauguin’s “Where are we going?”, he himself given to the Chinese space, via Tahiti.

About coaching is it often stated that...read more.

...............
Silence is the sine qua non request for attention, focus, learning, GROWing.

NESTworking™ is a development environment where we use silence, and support participants to use it for their own sake and for better communicating with others, for creating a culture of empowerment through ownership, of accountability and joy in the workplace - and in their personal life.

Responsibility - the new power from ”empowerment”

”Coachul modern trebuie să încurajeze un alt fel de responsabilitate şi un alt fel de sentiment al propriei puteri. Unii oameni au învăţat în organizaţii cum e cu acest ”empowerment” – un set de abilităţi de care ai mare nevoie când angajaţii se simt lipsiţi de orice putere la locul de muncă şi se consideră victimizaţi de întreaga corporaţie. Însă, acum, conferirea puterii trebuie pusă în balanţă cu responsabilitatea, nu numai cea pe care o cer cei din organizaţie de la om, ci şi cea pe care şi-o asumă el însuşi. Responsabilitatea poate fi redefinită drept capacitatea de a fi de bizuinţă: eu pot să mă bazez pe mine, tu poţi să te bazezi pe mine.”

Din interviul de acum cinci ani cu Timothy Gallwey, autorul seriei The Inner Game.
Amintesc că eu și Simina Diaconu am făcut accesibile publicului român două lucrări: The Inner Game of Stress și The Inner Game of Work - traducerile au apărut la editura Spandugino.

Găsiți interviul aici: Ce vrei cu adevărat

Aici, un punct de vedere interesant :)

Prezentul - un mijloc de lucru

În NESTworking ne referim la viitor - ce vrei cu adevărat?, și la prezent - cum faci să obții ce vrei?. ”Prezentul” la atelier este înțeles ca ”mijloc de lucru” - prezentul e... un loc!, în care sunt create condițiile unui grad mare de atenție pe tot ceea ce participantul consideră important - ca să traduc cum trebuie noțiunea de mindfulness (sic!).

Prezentul în NESTworking e un ”instrument” care să asigure siguranță și încredere, observare și noi perspective, un mediu de învățare energetic și admirativ, de explorare, de alegere și de practicare a variantei celei mai bune de învățare - atenție!, nu ”variantă de sine”, de om frumos* și alte cuvinte goale ce din coadă au să sune...

Următorul atelier open al NESTworking va începe. :) Când scrie aci:www.revdepov.ro/NESTworking
Puteți să vă verificați prezentul/prezența și să începeți să îl folosiți mai de-adevăratelea.
Mno, puteți! :)

.......................
*N-am scăpat nici eu de sintagma în chestie. In interviul de aici Colecția de oameni frumoși/AVOCATNET am fost întrebată Ce este un om frumos? Și îmi place ce am răspuns: ”Un om frumos e un erou ospitalier” - mi se pare un răspuns tehnic, un instrument de lucru, care oferă variabile de măsurat: ești erou? ești ospitalier? :)

NESTworking în 2017 ”în loc de încerc îmi zic încep, și, ce să vezi!, chiar încep!”

Se întâmplă ceva extraordinar: comunicarea! ;-)

Am incercat sa aplic ce am invata la curs. Incredibil merge!
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ies din “harta” si sa-i tratez pe toti oamenii din jur ca fiind OK. Si asertivitatea functioneaza! Oamenii din jur se simt mult mai bine cand aud altceva decat “probleme”, “nu pot”, “este imposibil” si altele din aceeasi categorie.
Cristian

Avem multe astfel de testimoniale de pe parcursul celor 3 ani de când am lansat NESTworking. Sunt peste 250 de persoane care au participat la atelierul nostru de coaching în comunicarea cu sine și, pe cale de consecință, în comunicarea cu ceilalalți. Și toți au afirmat că:
- le-a crescut încrederea în ei și
- se simt mai inteligenți pentru că
- sunt mai în controlul vieții lor și
- sesizează mai multe opțiuni de a răspunde adecvat unei situații de viață problematice, fie personale, fie profesională
- au conversații mai plăcute (pentru că eficace!) cu... ”significant others”: parteneri, șefi, dar și cu copiii sau părinții
- se simt confortabil când vine vorba să ofere feedback (care a început să ia formă de feed forward!)

 NESTworking a fost apreciat drept cel mai bun format de antrenare din multe altele (sub licenţă internaţională!), în cadrul Leadership Summer Academy organizat de Teach for Romania: citiţi aici - mai lung: Însoţind cu admiraţie. Mai pe scurt: ''cel mai frumos curs la care am participat in viata mea'' (Anca), ''Şi după 15 luni îmi aduc aminte lucruri pe care le pot folosi'' (Silvia)

NESTworking este un format de învățare de tip triple loop learning:

Faptul că chiar e un program de acest tip e certificat de rezultatul că absolvenți ai atelierului devin ei înșiși ”nestworkeri” pentru grupul social din care fac parte. Iar asta dovedește că au avut loc schimbări la nivelul ”cine sunt”, nu numai la nivelurile ”ce gândesc” sau ”ce fac”, niveluri la care se produc schimbări în urma unor procese de antrenare bunișoare. (Zic asta, pentru că, din păcate, în multe cazuri, așa-zisul coaching lasă doar impresii - mai plăcute sau mai puțin plăcute.)

Insist să țin NESTworking și în format open, prin partenerul Brain Fitness/Revista de Povestiri și Club Revdepov. Îl menținem la un nivel de preț accesibil pentru publicul larg pentru că credem că a comunica viabil e o condiție absolut necesară unei societăți viabile.

Primul atelier începe pe 30 ianuarie.
Inscrieri aici: Cel mai liked atelier
Hai să trecem de la ”încerc” la ”încep”!
Atenție! Sunt numai 9 locuri, pentru că învățarea e o chestiune de respect față de fiecare persoană.

”Intelligence Communication”/ where ”intelligence” is to be read as in intelligence agency*

Here it is a post back in 2009!
It was in Romanian: În contra deformării profesiei de coach
It aimed to point out two frequent de-formations  (sic!) in practicing coaching: 1) by using questions the coach has an answer for, and 2) by evaluating the client as not-OK (in terms of Transactional Analysis)

The main reason to re-post it is this steady announcement of the month in coaching: a seminar on ”Conversational Intelligence”, a term coined by Judith E. Glaser. And I found in a presentation that she put as the 3rd rule to raise influence in communication right the mistake I highlighted seven year ago, but she mention it in its positive perspective:
”Ask questions for which you have no answers.” Well, I am happy to acknowledge I had a valuable perception on coaching in the early years of practicing this profession in Romania.
Here is her site - a worth to cruise resource for new insights on coaching practice. I did participate at Judith online seminar ”Healthy Cells - Healthy Cultures”, in June, this year, thanks to a great event: WBECS, World Business and Executive Coach Summit.

Well, being my self an honest and passionate inquirer in respect of the famous statement:

I was impressed with this term - ”Conversational Intelligence”, and applying what I do as a coach -  critical thinking and self- reflection in order to enlarge frame of reference, and to find a new point of view to contribute to progress in knowledge, feeling and doing, i.e. to progress in the practice of being - I would propose the term Intelligence Communication!

There is a list of services an ”intelligence agency” could provide for their national governments - see the note above. It easy to match it with a standard service a coach is expected to provide in order to support a better self-governance of the client. Here we go:

• ”provision of analysis in areas relevant to” client s targeted area of development - through appropriate questions to explore his ”country”, either professional ”realm”, or personal.
• ”give early warning of impending crises - checking loops to explore from a SMART operator the status of options and way-to-go from GROW model.
• ”serve” personal and professional ”crisis management by helping to discern the intentions of current or potential opponents” - similar to the reality stage from GROW model.

Another notable resemblance is that both activities are focused on systems and processes, and empower and respect the true decision makers - the state, in the case of agencies, and the client, in the case of coaching session.

Of course, an intelligence communication agent would make a great coach - the matter of fact, we use to call a coach ”agent of change”. So, are you an intelligence communication coach? :)

For becoming an intelligence communication individual - or company! - we recommend our dedicated workshops NESTworking, open or in-house.


...............................
*An intelligence agency is a government agency responsible for the collection, analysis, and exploitation of information and intelligence in support of law enforcement, national security, military, and foreign policy objectives.

”Coaching Network” - 5 ani de când am gândit și realizat prima revistă în limba română dedicată coachingului

.... și, din păcate, 4 ani de când nu a mai apărut.

A fost un proiect ambițios, vorba unui cititor. Au apărut doar două numere - al treilea e la mine in calculator. Primul poate fi citit pe issu . com, aici.


 
Îmi amintesc cu plăcere acel noiembrie 2011 când făceam cuprinsul, așezam conținutul astfel încât să ofere o structură consistentă de învățare pentru publicul din nișa profesională - coachi, HR, management, dar și un prilej de reflecție și de început de explorare personală pentru oameni preocupați de dezvoltare, de cultivare - GROW înseamnă și asta - a talentelor și punctelor forte.

 

Stabileam rubrici,căutam titluri care să provoace cadrul de referință al cititorului, să fie catchy - aci preocuparea mea pentru publicitate s-a dovedit foarte utilă. Încă zâmbesc la editorialul atipic, căruia i-am dat un titlu de a cărui subtilitate (mvai :) ) mă tem că s-au ”prins”prea puțini.

 

Antrenorul românesc era o aluzie la numele primei ambarcațiuni românești, de pe vremea lui Ștefan cel Mare - Pânzarul moldovenesc. Revista se dorea a fi un vânt bun pentru frumoasa călătorie a coachului român. Mno. Din păcate, între timp, multe vânturi (sic!) pe piața de coci-pentru-că-poci...