Singurul sprijin in viata

 

Singurul meu sprijin în viață este corpul meu. - zise capul, privind de sus.

:)

Ordinea cuvintelor te ordonează. Re-formulează!

Nu fi plecat cu capul. 

Mno. Fiecare dintre noi e participant, cu și fără* voia sa la mai multe conversații - ale familiei, ale grupului socio-profesional, ale culturii societății în care s-a născut, dar și ale culturii universale (cum se zicea pe vremuri).

Conversațiile astea produc pre-judecățile, mai nou numite convingeri auto-limitative. Ia să vedem cum ne limitează pe noi, românii, cea pe care am reformulat-o la început:

Păi ne îndeamnă să privim în jos** (și, totuși, se pare că asta nu ne împiedică să călcăm în străchini!), ne îndeamnă să nu fim mândri de noi, atitudine care modelează cu succes comportamente lipsite de curaj. Of.
...............
*fără voia sa e ceva ce ar fi cazul să înceteze să se întâmple după vârsta majoratului - a maturității.

 ** privitul în jos ne expune taman grumazul, ați observat?!Și îl asigură pe atacator că nu va fi văzut că atacă. E adevărat că prezintă și ”avantajul” (sic!) de a găsi gaura în care să te ascunzi. Iar of... Avem o istorie de sute de ani de ascuns. La începuturi, în păduri, în bordeie, apoi... în limba engleză! Era un banc pe vremea comuniștilor în care era vorba de un sat pe ale cărui ulițe nu era nimeni - toți erau la Căminul cultural, să învețe limba engleză. Din păcate, e și acum o ”ascundere” în limba engleză - literalmente, românii își iau capul și pleacă. Of-Of. Nu fi plecat cu capul. Please. :)

Ce-i de făcut!

"Înţelege cine poţi să fii!
Află ce sa faci pentru asta!
Bucură-te de ceea ce eşti."
Magda Bunea --- varaţiuni con-textu-ale lu Kant

Scriam asta acum aproape 10 ani. Mno, tot cam aia e ”de făcut”. 
Între timp, am pus la cuib (sic! variațiune după aserțiunea ”am pus la punct”) și cum-ul necesar. Dacă ești suficient de interesat de tine, hai! Pe 30 ianuarie 2017 începe primul open în parteneriat cu Brain Fitness/Revista de Povestiri și Club RevdePov

Hoho, vorba lui Moș Crăciun! Cum scriam io așa, ca din obicei, pac mă sună de la OSIM să îmi spună că pot merge să iau certificatul de marcă! :)
Mai țineți minte dialogul?

ECLOZĂM FRUMOS!

Nimeni nu e "eu actualizat" de altul...

Dezvoltarea personală nu înseamnă doar ''dezvoltarea persoanei'' ci asumarea dezvoltării personal.
Autonomia pe care o presupune vârful piramidei lui Maslow implică alegeri şi acţiuni personale - de care asumi că răspunzi personal -, ambele condiţionate de un grad ridicat de atenţie.. personală. Pentru că ceea ce ne împiedică să facem altfel lucrurile sunt convingerile auto-limitative.

Pe de altă parte, mediul de lucru poate contribui! Fie la a-l ajuta pe angajat să scape de acele credințe care îl împiedică să se dezvolte, fie la a favoriza apariția unor convingeri auto-limitative noi.
Centrul de greutate se va deplasa - și va determina mișcarea (sic!) - într-o direcție sau în cealaltă în funcție de partea valorizată mai mult în organizația respectivă: autonomie sau control, răspundere/accountability/ proprie sau răspundere/accountability/... delegată.

Dezvoltarea personală e o alegere personală, potențată de gradul în care suntem conștienți de starea de proprietari ai vieții noastre. Dacă organizația nu încurajează ”proprietatea”, atunci asumarea dezvoltării personale e slabă - sau mimată! -, și, pe cale de consecință, compania însăși va mima dezvoltarea și, mai devreme sau mai târziu, va fi penalizată de realitatea pieței pe care ființează (sic!) în mod prefăcut. Nivelul de autenticitate al angajatului în asumarea personală a propriei dezvoltării dă măsura autenticității dezvoltării organizației. E de observat că leadership-ul are un rol esențial în configurarea mediului de lucru - acea cultură organizațională de care se vorbește mult, dar rareori în termeni exacți: ce cultivi, aia culegi...

Lecturi utile de pe acest blog:
Limitarea care limitează și limitarea care nu limitează
Devenirea întru.. performanță?! (Fake it till you crack it?)

You can skip life in 5 seconds

You know those adds on youtube, with the button ''skip add in 5 sec.''
Well, same with life :(

A research on ADWEEK:

Let's do the same with all the crap witch adhd us.
''Take your time'' literally - and for good: use it!

Limitele sunt bune

Nimeni nu poate fi Rege în afara vieţii sale, am zis.
Nobody could be a King outside his/her lifetime. Limits are good.

Paul Gauguin ''D'où venons-nous ? Que sommes-nous ? Où allons-nous ?''
 

L.I.P.

Live in Peace.

de unde le scot!?

Cititul îţi dezvoltă „tăcerea prezentă” - io dixit.
!
Moaaamă, hai că zic unele de mă mir şi eu :))
Cum se vede, le şi uit! Noroc cu oamenii cei minunaţi care citesc pe aci prin bloccculeţul meu că ''îmi aduc aminte de mine''*.
Cuotabila e de aici:
E tare păgubos să aştepţi să se termine ceva ce se termină oricum, care nu depinde de tine

Despre tăcere, chiar cu graţie - aici:
Înţelegerea cu tăcerea

*''îmi aduc aminte de mine'' e dintr-un text mai vechi, când aveam altă meserie :) Mdeci, le scot din mine, domnule :))
Despre poezie cuvintele îmi vin aşa, macondiene, doar şi poezia e un ţinut în care plouă câte 100 de ani, şi unde. în general, femeile şi daimonii pribegesc între cer şi pământ (şi magnetismul stă în cuvânt), de unde lumea pleacă şi câteodată nu mai vine (ah!, mi-am adus aminte de mine...), şi unde toţi citesci aceeaşi carte în care nu scrie nimic despre tine, muritorule, trecătorule, şi totuşi nu o laşi din mână, chiar umbli la virgule, ce să faci?, muţi cuvintele dintr-un loc în altul şi te uimeşte că ele se lasă (paerşiv, cuvântul!, niciodată nu îmi spune că sunt, nevermore înseamnă că odată a fost. (din volumelu' Despre câteva lucruri fireşti)

Proba unui cuvânt (sic!)

''Probabil'' este folosit cel mai adesea cu înţelesul ceva se poate întâmpla, cândva, cumva, undeva, dacă cineva - în general, lucruri care nu sunt în controlul nostru: variaţiuni de fapt, de timp, de mod, de loc, de persoană ale lui ''va'', el însuşi o acţiune care nu ''ţine'' de noi.

În atelierele NESTworking folosim - şi dezvoltăm! - deprinderea explorării uneltelor comunicării - fie ele verbale, nonverbale sau paraverbale. Explorarea precede alegerea de a face schimbări, iar progresul în a face schimbarea urmează procedura lui Protagoras, desigur  ( :) ): ''Omul e măsura tuturor lucrurilor, ale celor ce sunt, cum că sunt, şi ale celor care nu sunt, cum că nu sunt.'' În practica din atelier ne antrenăm să facem să fie lucrurile care nu sunt. da credem că pot fi - şi le dorim . În cadrul unor astfel de sesiuni, când discutăm despre variante de atitudini şi acţiuni la situaţii pe care dorim să le trăim altfel, apare deseori cuvântul probabil: ''Ar fi mai bine? Da, probabil..'' E de observat că o astfel de afirmaţie expediază - la propriu! - responsabilitatea undeva în afara noastră.

Practicând eu însămi o secvenţă de tip nestworking, mi-am dat seama că putem pune cuvântul într-un rostire diferită, care să îi dea alt rost: probabil înseamnă că poţi să probezi, că ai abilitatea de a proba - ca urmare, fiind ceva ce poţi să faci, ai responsabilitatea să alegi acţiunile utile ţie, pe care le consideri probabile, şi să le probezi!

Iaca, e exact ce am făcut şi eu: am ''probat'' un cuvânt - şi am găsit că sunt probe care să îi valideze înţelesul mai cuprinzător. Da, încă o dovadă că ''naturii îi place să se ascundă'', cum zicea Heraclit. Să fim curioşi -  atenţi şi bine voitori -, că, tot vorba lui; ''există zei şi aici''.

''The story is told of something Heraclitus said to some strangers who wanted to come visit him. Having arrived, the saw him warming himself at a stove. Surprised, they stood there in consternation – above all because he encouraged them, the astounded ones, and called to them to come in, with the words, “For here too the gods are present.”

ce se mai întâmplă în lume :(

..şi nesomnul raţiunii naşte monştri.

new media, new proverbs

A friend indeed is a friend in... feed.
:)

meaning, challenge, work, purpose

''The challenge of life is to... open it (the gift)!'' - I would add this sentence to be the second in the row. 

A lot of people just stare at their gift - or are stuck in an endless inner conversation ''mastered'' (!) by a judgemental Self 1. Be curious!

The quote belongs to David S. Viscott, in the book ''Finding Your Strength in Difficult Times: A Book of Meditations'', 1993, according to quotesinvestigators. But usually it is attributed to Picasso, Shakespeare or.. Ziglar - who skipped the ''developing'' part. Well..

postponing

Amânarea - sau cum să îţi ocupi viaţa în avans wink emoticon

Cu toţii amânăm să facem unele lucruri, dar dacă observăm că ''procrastination is not delegation'', adică tot noi avem de făcut ce-avem-de-făcut, ne putem întreba ''care e intenţia - bună pentru mine - din spatele comportamentului meu de amânare?'' (mai ţineţi minte acea a doua axiomă NLP?) Ei bine, care e, domnule?!

În plus, să observăm şi că ceea ce amânăm umbreşte ceea ce facem acum, prin ''stress''-ul produs de faptul că facem un lucru in loc să facem ce-avem-de-făcut. Stress înseamnă şi accent - accentul ăla pe o literă într-un cuvânt. Dacă e pus în altă parte, cuvântul nu mai desemnează ce e făcut el să desemneze. Dacă faci una gândidu-te la alta, nu faci niciuna chiar bine.

Sunt multe imagini despre procrastinare care fac cât 1000 de cuvinte, am ales-o pe asta că, după ce te ajută să înţelegi ce faci amânând, oferă şi un instrument util: 
- să desenăm cercurile cele doua de sus la inceputul zilei, cu ce ne dorim sa facem - lângă lista din agendă. 
- desenăm şi cercul al treilea, gol. 
Apoi, hai să ne uităm din când în când: cu ce se umple ăsta gol? 
Ce punem în el din cele două şi ce.. din ''tehnici de procrastinare''?
Imaginea e mult mai uşor de procesat decât o listă, cercurile dau CLARITATE - o evaluare imediată, lista te ''ajută'' să uiţi prin confuzia pe care o poate menţine un număr mare de cuvinte.

Recomand şi un articol practic, ca să zic aşa:
'' (..) nu poţi să scapi de procratinare decât definitiv – pentru că în esenţă ea este tot ce nu e definitiv, și prin urmare lasă loc la visare, lene, amânare. Oricât ai combate lenea, de fapt nu combaţi cauza ci efectul răului: cauza e, din contră, lipsa de stabilitate și claritate în minte''
http://ioncosmovici.ro/cum-scapi-definitiv-de-procrastinar…/

1 May

Labour Day smile emoticon
''The challenge of life is to... open it (the gift)!''
I would add this sentence to be the second in the row. A lot of people just stare at their gift - or are stuck in an endless inner conversation ''mastered'' (!) by a judgemental Self 1. Be curious!

The quote belongs to David S. Viscott, in the book ''Finding Your Strength in Difficult Times: A Book of Meditations'', 1993, according to quotesinvestigators. But is usually is attributed to Picasso, Shakespeare or Ziglar, skipping the ''developing'' part. Well..

Despre coaching - o perspectivă valabilă de-a lungul timpului..

Prin coaching nu transferi cunoştinţe, conţinuturi, ci ajuţi la transferarea – dintr-un loc în altul - a unor puncte de vedere ale unei persoane, fapt care permite acesteia multiplicarea perspectivei asupra problemei sale şi rezolvarea dorită. Pentru că, prea aproape de problemă fiind, şi deşi vedem cu acelaşi ochi al minţii noastre, ceea ce e departe nu are formă şi e gri – un fundal pe care nu îl băgăm în seamă sau care ne preocupă doar când facem excursii anume spre el. Căutarea unei soluţii pentru o problemă este momentul unei astfel de excursii, şi, de multe ori, bâjbâim în acel spaţiu gri ca într-un loc prea puţin frecventat - de aceea, străin - chiar dacă întrutotul al nostru. Coaching-ul numeşte acest contur de gânduri, mai apropiate, al unui om cadru de referinţă. Mai pe româneşte: forul interior.

FOR, dicţionar: piaţa publică în Roma antică unde era concentrată viaţa social-
politică, religioasă şi economică a oraşului şi unde se judecau
procesele; în sintagma FOR interior = conştiinţa

FOR, coaching: Frame Of Reference, piaţa privată a omului modern unde este
concentrată viaţa sa – personală şi profesională -, locul în care
găseşte probleme şi judecă soluţii;
în sintagma expand FOR = coaching

Expresia din titlu mi-a părut uşor pleonastică, până am dat peste acel desen* al lui Brâncuşi: “relativement, tel que moi”, tradus frumos în româneşte “sinea mea, oarecum”.

Cadrul de referinţă al fiecăruia e cel care îl poartă toată viaţa - înspre eşec, sau înspre succes. Coaching-ul e re-judecare (necritică) şi re-configurare a “pieţei” vieţii tale.
(...)

Mai departe, ''ce'' şi mai ales ''cum'' aici, bun-bun de citit :)
forul-meu-interior-cadrul-de-referinţă-in-coaching

E un articol publicat pe blog acum 6 ani, dar apărut prima dată în 2007, în newsletter-ul Coaching Institute. Iată, 7 ani de practică a coaching-ului, şi pot spune că experienţa de coaching validează tot ce am scris atunci. Despre aspectul sistemic în coaching nu se face vorbire în articol - însă ''este vorba'' -, dar asta pentru că l-am considerat incorporat în natura coaching-ului: antrenarea e schimbare, iar schimbarea reală nu poate fi decât sistemică - afectează funcţionarea întregului, cum foarte bine am învăţat la facultate, la Teoria sistemelor.

Anume: Coaching through biofeedback in heart desease/Aparat pentru antrenament prin biofeedback in afectiuni cardiace/Magda Bunea/Lucrare de Diploma/Facultatea de Electronica si Telcomunicatii

”O noua modalitate de asistare a bolnavului in care acestuia ii revine - mai clar, si in primul rand - responsabilitatea si puterea asupra propriei sanatati, luindu-si functiunile fiziologice sub control voluntar.(..) Organismul este un sistem autoreglabil prin feedback. (..) Feedbackul actioneaza si in cadrul formelor de gandire, si in intreaga reglementare constienta si neconstienta a conduitelor'' (..)

Să iei sub control voluntar acţiunile tale (citeşte ''viaţa ta'') pare ceva de la sine înţeles, dar câţi dintre noi nu se lasă conduşi de impulsul execuţiei ''imprimat'' (sic!) de convingeri păguboase care duc la reacţii neatente la context şi la celălat determinate de obnublarea ''reflexului încrederii în sine'', acela anume care ne-a crescut?!

O întâlnire de coaching autentică prilejuieşte practica încrederii până redevine reflex şi acţiunile noastre sunt în zona aceea pe care Maslow o numea self-actualization.

Da, rolul coach-ului - în cazul unei persoane sau al unei organizaţii - este de a sprijini dezvoltarea, prin feedback orientat pe optim în cadrul sistemului respectiv, prin feed forward generator de opţiuni, dar şi prin ''resilience and reliability'' oferind putere/empowering, încredere şi un mediu safe acelor momente dificile în care ieşi din confortul sitemului ”practicat” pentru a înainta - în pofida ”atracţiei” re-stabilizării - spre împlinirea potenţialului. Clar. Mă ocup de coaching de foaaaarte mult timp! Aici, dovada - ''Organismul ca sistem'', prima pagină din capitolul al doilea al lucrării -, scrisă de mâna mea - dar cu o peniţă specială :)





E interesantă şi utilizabilă şi acum bibliografia pe care o menţionez în proiectul de diplomă. În afară de cărţi de specialitate (deveneam totuşi un inginer!) şi alături de Cibernetica lui N. Wiener, şi de Psihologia consonantistă a lui Odobleja, în bibliografie sunt şi lucrări în limba engleză şi franceză apărute în anii 70 - strâns legate de.. coaching.(se puteau consulta într-o instituţie de pe lângă Piaţa Romană). Nu, nu exista Internet, şi cu atât mai puţin Google :) Dar curioasă eram şi atunci, ca şi acum.

Iată câteva din cărţile citite atunci:
Theorie generale des systemes, L. Bertalanffy, 1973
Theorie et practique de la psychanalise, E. Jones, 1969
Encyclopedia of Linguistic, Information and Control, Pergamon Press, 1969
şi articolul 'stem', cum i-am zice acum: The cardiovascular, metabolic and psichological interface in The Royal Society of Medicine and Academie, 1980

* „[Relativement tel, que moi] poate fi considerat un autoportret spiritual al lui Brâncuşi. Acest desen, trasat cu cretă pe un tablou negru, a fost fotografiat de Brâncuşi personal. Clişeul din sticlă se află la MuséeNational d’Art Moderne, la Paris'' V.G. Paleolog - „Brâncuşi-Brâncuşi”, în biblioteca mea :)

Forming the Habbit of Ownership in the workplace through Nestworking™

The organizational persona

A company’s culture is defined by attitudes, assumptions and beliefs  -  a true body of knowledge and feelings that shapes the characteristic way of doing the specific business. As in human being, for each company there is a pre-set DNA, preserved in the nutshell of founders’ vision: it has to be stated and sustained along the whole business development. Corporate is in-corporating this vision and displays it in the ’’how we do things here”, i.g. organizational culture (OC). Consequently, OC can be a key factor in a business success or failure over the years. But the focus is mostly on leader’s role in ”setting the scene” for success, and on coaching them on how to use their potential to create that environment to motivate and welcome staff’s involvement.

The leader

CEOs and management teams are in charge with leading people to the desired achievements. Leadership is fundamentally about how a chief (C)actually execute (E) the office* (O) of trans-forming the vision in acting. Usually, the statement ”leaders are in the best position to influence culture change” is unquestionable, but let spot a true challenge for a successful influence: the company's culture has to be open to be influenced. What does that suppose to mean? That employees are to be ready to be manipulated?! That trust and motivation are to be obtain by skillfully persuading people? Lets face the truth that many so called ”organizational communication programs for change OC” are rooted in such beliefs, consonant with the ”leadership proposition of the company”. Do the employees follow or are.. enrolled?

The follower

The very idea of leadership came from the battle fields:  leaders were the ones who ruled.  But the new „soldier” has a.. Second life!  Internet and Social media do challenge for good largely accepted findings on organizational persona. Back in 90ies, it was suggested that a meaningful company mission, employee’s involvement, consistency between whats and hows - values and deeds -, and adaptability to the business environment are closely related to ROI, return on investments. After 20 years, over tens of socializing platforms, and over millions of personal „walls” the situation had dramatically changed in terms of involvement:  companies have to welcome ownership as the stem relation for performance and success. But what is ownership? Ownership is not about giving shares to your employee, ownership is about being aware and responsible of  the fact that your employee gives company shares of her/his life, and the very value attached to these shares of professional - but personal! - life shapes the very value of the company. Ownership is the habit of being the owner of your life, and the feeling of being proud of this If the employee waits for every Friday to feel ownership - i.e. to be at full extent of her/his life -, who is present in the office each Monday?  If the company do not sustain developing ”the habit of ownership” for each and any of its employees, this very habit will not be practiced at work, and the losses could be fatal for not-owned organizational persona.

Nestworking™

Executive coaching do play a powerful role in changing organizational culture, but change should be secure through Nestworking™  programs for build and welcome the habit to owe your life in a flowing way, both personal and professional. These are not empty words, but full of true print consequences: employees will choose not to split life time in two: mine and “their”, for me and for them, lead by me and lead by them. A Nestworking™ worker is to be both intrapersonal and interpersonal effective, experienced in group dynamics, leadership and ownership development through effective learning work, interrelated to assessing and measuring both individuals features (e.g., abilities, attitudes, motivation, leadership) and organizations features (e.g., results, culture, climate). Through her/his very own Nestworking™ activities she/he will ensure there is a strong link between learning/coaching activities and personnel and organizational outcomes.    

Crisis as a flood: it is true that Noah was the needed leader of saving living beings, but was the possibility of making a nest the checking fact that ”anchor the change”. The life-proof for a solid grounds is Nestworking™  around activity. Lets do some!

 

Nestworking is a commercial trademark, owned by Magda Bunea and Brain Fitness.

 *from Latin  ’’officium’’: "service", "(sense of) duty")

Guvernanţa personală

Termenul  mi-a apărut în minte azi, din.. 'reflexul antrenării' -
cum am mai spus, dacă chiar ai învăţat bine coaching,
dobândeşti tu însuţi obiceiul întrebării: ''ce poate fi mai bun aici?
Mai bun, mai potrivit, mai util pentru a înţelege şi pentru a face.

Termenul ''dezvoltare personală'' e cam târnosit.
Târn însemnă măturoi din nuiele, măturoi pentru curte,
pentru bucăţi mari, pentru lucruri mai... otova.
(Nu, nu mai spun şi ce înseamnă ăsta :))
''Dezvoltare personală'' a pierdut legătura cu persoana,
dacă înţelegem prin persoană 'omul care caută sensul existenţei sale'.
Prea multe dintre programele respective poziţionează 
uneltele dezvoltării personale drept scopuri în sine,
şi, mai devreme sau mai târziu, omul se trezeşte că ştie să deseneze
exact o linie.. Dar nu ştie ''încotro'' are sens (sic!) să facă un desen.

Forgetful Angel, Paul Klee, www.pictify. com

Foarte multe programe de coaching au ca miez să faci diferenţa dintre
ceea ce controlezi, ceea ce poţi controla (şi nu controlezi) şi
ceea ce nu poţi controla - dar te ocupi asiduu să controlezi!
De cele mai multe ori, această ultimă activitate e cea căreia îi alocăm
cea mai mare parte a timpului dedicat rezolvării unei situaţii.
Nu, nu e paradoxal, nu, nu suntem nebuni. Pur şi simplu avem beneficiul
recunoaşterii competenţei personale de către ceilalţi 
prin imposibilitatea de a o proba (!) şi, pe cale de consecinţă,
justificarea lipsei de acţiune:
''ce rost are să fac ceva ce ştiu bine cum nu o să iasă bine''.

Ei bine, acesta este mult invocata ''zonă de confort'' din care
vine antrenorul şi ''te scoate'' - şi de aceea se spune că
definitoriu pentru coaching este că se/ne concentrează pe a face.
A face alt ceva.

Guvernanţa personală, termenul pe care îl propun, se ocupă tot de persoană,
dar oferă alt punct de vedere, iar un punct de vedere nou
face cât 80 de puncte de IQ, cum ne-a spus Alan Kay.
Termenul include dezvoltarea personală, dar îi dă pregnanţa rostului.
Zice Viktor Frankl, autorul celebrei ''Man in Search of Meaning'':
'When we are no longer able to change a situation, 
we are challenged to change ourselves.' 

Coaching este despre schimbarea a cum faci, nu numai a ce faci.
Este şi despre antrenarea unui talent - ''Dacă reuşita e 1% talent
şi 99% transpiraţie, cine te face să transpiri?'' cum întreba Noica -
dar, mai ales, de a fi ''stăpânul vieţii tale'', cum zice Tim Gallwey.
Cele două perspective sunt complementare, şi m-am bucurat să găsesc
o conferinţă a lui Alan Kay despre valoarea unui ''punct de vedere''
în care foloseşte ca ilustrare chiar vechea secvenţă în care
Tim Gallwey aplică pentru prima dată inner game. Iată:

Despre cum să ai AER pentru tot ce vrei să fii e vorba la NESTworking.
Şi da, e cu transpiraţie :) Mai multe amănunte şi aici:
www.revistadepovestiri.ro/coaching
Înscrierile sunt deschise până pe 22 septembrie, pentru varinta intensivă,
respectiv până pe 5 octombrie, pentru cea de 4 săptămâni.
Vă aşteptăm cu cel mai valoros instrument de dezvoltare: atenţia!

Iată şi postarea pe Facebook - cea care a ocazionat acest act al meu
de.. guvernanţă personală :)

Bună dimineaţa, societate civilă
Hai să trăim c o n t i n u u
"nu există pereți impermeabili între activități"
zice Margento în interviul bun-bun ataşat.

Te invit să-l citeşti, aşa cum am să te invit să citeşti şi
texte valoroase despre despre despreeeeee
''guvernanţa personală'' oau, hai că mi-a ieşit bine! -
recunosc, a fost utilă şi înclinaţia mea.. lirică,
aia de-i zice sesizarea ''contiguităţii fonetice''.
(hihi, ''termenul a fost folosit pentru prima dată de MB
intr-o postare pe FB, pentru a desemna ''dezvoltarea personală
cu sens - gen:''nu e nimic nou sub soare, dar să ne bucurăm de ce e'',
conform Merriam:'to create a new word or phrase
that other people begin to use' hehe, don't forget to quote! :))

Şi, da, "A house divided against itself cannot stand." (Lincoln)
Păi de ce zic asta.
Păi am în grupul de prieteni absolvenţi de filosofie, litere, arte
dar şi de master in business administration, şi de institut de marină,
oameni care scriu poezii şi oameni care scriu cursuri,
şi oameni care citesc şi scriu frumos, şi oameni care gândesc frumos.
Şi e un ''cerc al ruşinii'', cum bine a zis Raluca,
o desconsiderare a unuia de către celălalt.
Păi, hai să nu, că grâul e grâu şi neghina e neghină,
şi pe orice ogor creşte, dacă e plouat de sus -
de ogor, zic să fie plouat, şi de ''sus''- zic să plouă!,
fireşteeeee
http://semnebune.ro/2013/de-la-poetica-margento-la-mate-informatica-si-retur-prin-eseu-traduceri-si-performance-poetry/?source=rss&utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+SemneBune+%28SemneBune%29&utm_content=FaceBook#axzz35p3gBGBj

In search of responsability..

Never underestimate a right.

MB

Context: European Parliamentary Election in Romania,

only 32% of the citizens went to vote -

in a country where people died for the right to free vote,

24 years ago..
Context: your own life!

Ce? Eternitatea!*

Eternitatea există şi durează şapte ani.
Undeva după 25 şi cam până în 45, este -
o simţi, definitivă.

MB

(mi-am zis, aranjând un set de pahare ;))

*Titlul ultimului volum din memoriile lui Marguerite Yourcenar

Pictură de Fabienne Verdier, despre care s-a spus că surprinde ''l'eternite de l'instant''
Expositions Fabienne Verdier

Growing is an act of freedom, I would say..

What a ''learning'' point of view to start The International Coaching Week! 

The post Tim Gallwey wrote on his Linkedin profile:

"Learning is retarded in conditions of high anxiety & low acceptance. For most tasks, people have the intellectual knowledge to perform well; they just have a hard time acting on what they know. We do not need to learn more from a boss or expert: we need to change the way we apply what already exists within us. Increasing pressure for results is more paralysing than liberating, even though this idea goes goes against the conventional wisdom of culture. If we really want best performance, change the rhetoric from being about winning and make it about learning."

Let's keep learning, indeed. When is not about saving our life, fears make us stupid: fight, flight, freeze in the working place, what for?! Well, if you are payed for it, and somebody else is payed to ''manage'' it, and it is all about someone's victory, not for the organization's benefit... The ''teller'' takes it all, but the ''all'' are.. stoned. 

Conventional wisdom of internal culture has to follow the true wisdom of innate nature: you are free to grow. 

Growing is an act of freedom, I would say... 

Lets be attentive how this thought came in my mind, lets see how we are able to learn from plane reality, just by credit the ''territory'' with meaning and by trust the ''self'' with capabilities.

It is a simple fact of observing life to notice a flower is ''free'' to grow, as well as a bird - or us, humans.

Pay attention! It pays - always.

Here we (!) are, free to grow.. from blond to white :)