Nu fi plecat cu capul.
Mno. Fiecare dintre noi e participant, cu și fără* voia sa la mai multe conversații - ale familiei, ale grupului socio-profesional, ale culturii societății în care s-a născut, dar și ale culturii universale (cum se zicea pe vremuri).
Conversațiile astea produc pre-judecățile, mai nou numite convingeri auto-limitative. Ia să vedem cum ne limitează pe noi, românii, cea pe care am reformulat-o la început:
Păi ne îndeamnă să privim în jos** (și, totuși, se pare că asta nu ne împiedică să călcăm în străchini!), ne îndeamnă să nu fim mândri de noi, atitudine care modelează cu succes comportamente lipsite de curaj. Of.
...............
*fără voia sa e ceva ce ar fi cazul să înceteze să se întâmple după vârsta majoratului - a maturității.
** privitul în jos ne expune taman grumazul, ați observat?!Și îl asigură pe atacator că nu va fi văzut că atacă. E adevărat că prezintă și ”avantajul” (sic!) de a găsi gaura în care să te ascunzi. Iar of... Avem o istorie de sute de ani de ascuns. La începuturi, în păduri, în bordeie, apoi... în limba engleză! Era un banc pe vremea comuniștilor în care era vorba de un sat pe ale cărui ulițe nu era nimeni - toți erau la Căminul cultural, să învețe limba engleză. Din păcate, e și acum o ”ascundere” în limba engleză - literalmente, românii își iau capul și pleacă. Of-Of. Nu fi plecat cu capul. Please. :)
Postări
