Who are your heroes in real life? - The consumer. //David Bowie

Q: What do you consider your greatest achievement?
A: Discovering morning.

From this interview:
David Bowie Answers the Famous Proust Questionnaire 

Q: What do you regard as the lowest depth of misery?
A: Living in fear.

About mornings and fear he had some beautiful thoughts - or shall I better say amazing expression of feelings.
Being asked how is his mornings, Bowie answered something like: I wake up and notice I have a breath, then another one, well, two in a row! I am alive, I am saying to me, and go after a coffee.
And about fear - he said people are spending much of their life being afraid of death, but death is a fact on which nobody has any control; it is good to skip that fear - only then you really enjoy life.
(Well, I promise to find the video interviews and transcript his very words :) )

Bowie is well known for some very odd predictions of the future on the time he made them, but pure reality in the times following, and in the present. That one in the title - the consumer is the modern time hero - a truth for now.

A year after his death, the David Bowie Estate released a new video (and two other new songs)
In the No plan we can see a spaceship - well - with ”no plan”. A year later, Elon Musk launched a car playing Bowie s Space Oddity. Q.E.D.

For the record: I am not an worshiper of DB, just an objective observer of this human being who lived his life as he liked it, with very hard work and faith, being very present, acknowledging failures, worried by his position in life - we can see this in the interviews in 80s -, but so attentive and courageous until his very last days on this Earth - even with a touch of ... marketing plans now and then :)

But here we are this amazing song - and video:

 

Rar mai găsești cîte un adult să lanseze o salvă de „de ce? / pentru ce?“ Nu se face, domnule, ești om mare, știi.

Ca adulți, dezvoltăm abilitatea prevederii – abilitate bună în unele situații, dar păguboasă în altele. Nu cred că e vreun om matur care merge la un curs și își propune să fie prevăzător să nu cumva să învețe ceva, dar sînt oameni mari care își propun să fie prevăzători, să se vadă că ei știu tot – și subiectul, și tehnicile, și că se știu și pe ei înșiși –, în definitiv. Așa că, dacă ne întrebăm ce presupune procesul de învățare la adulți, un prim răspuns ar fi că „învățătorul“ trebuie să știe să obțină consimțămîntul adultului că… mai are ceva de învățat. Desigur, nu e vorba de o declarație, ci de o stare. O stare de întîmpinare curioasă, cu o vorbă mai iute am zice o întîmpinare necritică a ce poți să știi, ce trebuie să faci și ce îți e îngăduit să speri – ca să citez un om preocupat de simplitate. Cu o vorbă mai dulce: o întîmpinare cu dragoste a celui ce vede ce poți să fii învățînd. Un răspuns bun la întrebarea „Cum poți să faci ca virtualitatea din ei să devină act?“ (C. Noica, Cei 22)

Citește tot articolul pe site-ul Dilema Veche.
„Otilia, enigma și idiotul”, autor Magda Bunea

Mulțumesc Adinei Popescu pentru invitația de a contribui la dosarul CÂT TRĂIEȘTI ÎNVEȚI