Ce amintire faină pentru nestworkerița noastră!
Multumiri fabuloasei Dana Oancea pentru invitatia de a contribui cu un articol la sectiunea Comunicarea internă.*
Musai sa precizăm că articolul in chestie s-a bucurat de apreciere deosebită
Mulțumiri, Dana - de 8 ani
Comunicarea internă: The Business Inside?
Am ales acest titlu și pe urmă m-am întrebat: și acum, despre ce să mai scriu?! Pentru că, așa cum ne spun neuroștiințele și simțul cel bun, comunicarea e o chestie de contiguitate – nu, nu de sens, ci, ce să vezi, de fonetică și vizual de… proximitate*. Care e cel mai văzut text , acum, că toată lumea lucrează pe computer? ”intel inside”! Ce sinapsă am încredere că se produce acum? Orice afacere e, în primul rând!, în interiorul companiei – fie și din simplul fapt că, deși determinată de piață, decizia de adecvare a dezvoltării la mediu e luată în interior, pe baza procesării în interior a metricilor, alese, și ele, în interiorul companiei. Felul în care gestionăm comunicarea internă este esențial pentru însăși existența unei afaceri . Faptul că Amazon, cea mai prosperă companie a momentului, ”își cocoloșește clienții, nu angajații” nu e un semnal că angajatul e mai puțin important decât clientul, ci că relația cu el - și, implicit!, comunicarea – e pe alt palier. Pe palierul ”ownership”, cuvânt cu leadership inside, ca să zic așa – palierul pe care e de dorit ca angajatul să fie de încredere, autonom, responsabil, capabil de repliere rapidă și eficace, ca să traduc iute un cuvânt la modă - resilient. Unor astfel de persoane le cultivi predispoziția de raportare adultă la realitate și la dorințe (sic!).
(primul paragraf al textului meu)
Postări
