Mintea noastră aur poartă, vorba s-a spuzit în vatră

Societate civilă, te admir. Sunt disperat de ţara mea - vorba marelui stilist de expresie franceză. Dar o iubesc. Şi am mare încredere şi admiraţie pentru români.Văd multe postări despre lipsa de reacţie a oamenilor. Însă, atenţie, poporul chiar e reactiv, ca la carte: reacţionează la lovitură, dar se duce fix în direcţia în care a fost lovit. Iar politicul ştie asta şi manevreză ‘’la fix’’. Şi nu, un şut în fund nu e un pas în ‘’înaintea’’ ta, ci în direcţia pe care ţi-o imprimă (sic!) cel care te loveşte. 

De ieri avem un guvern de tehnocraţi. Lasă că a greşit un ministru la învestitură şi a zis prospăşire în loc de propăşire, lăsându-ne în minte cu două variante - well - curioase: ''prost păşire'' sau ''pro spăşire''...  Lasă că şi primul ministru a atribuit greşit un citat, dar alegând să spună acele vorbe afirmă o asumare a clarităţii în ceea ce are de făcut: “Doamne, da-mi puterea sa schimb ceea ce poate fi schimbat, rabdarea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat si intelepciunea de-a distinge intre cele doua.” Da, ne dorim un guvern înţelept. Şi, totuşi, să recunoaştem că domnul Cioloş conduce un guvern care e compus, în majoritate, din oameni bine pregătiţi în domeniile lor, şi, tot în majoritte bine intenţionaţi. Nu prea am văzut aşa ceva până acum.

 Hai să fim atenţi că există un mecanism al aşteptărilor pe care singuri le împlinim: dacă crezi despre unul că e idiot (atenţie: idiot nu înseamnă rău) el nu o să te dezamăgească. Crede altceva despre el - altfel, pe ce te bazezi dacă vrei să (se) schimbe. Băşcălia nu salvează România***. Nici nu ne ajută să fim mai prosperi, să fim pe alt loc decât cel al statului cu cea mai săracă populaţie din Europa. Şi dacă ai deprins obiceiul scuipatului ai grijă că ţii şi ‘’de scuipat’’-ul după tine. Hai să ne eliberăm :) Doamne ajută!

 

...............

*Titlul se bazează (!) pe cunoscutele versuri din Doina lui Eminescu: ''Munţii noştri aur poartă/Noi cerşim din poartă'n poartă''. Desigur, tot de la limba română, putem să ne gândim că poate fi vorba de milogeala la puteri străine, având în vedere că Eminescu era destul de aproape de vremea în care ne închinam la.. ''Înalta Poartă'', nume frecvent pentru Imperiul otoman.
** Spuză: 1. cenuşă care acoperă jarul, 2. bubiţe mici în jurul gurii (dex.)
*** Un articol bun în intenţia lui aici: http://www.catavencii.ro/o-tara-care-nu-lupta-impotriva-saraciei-doar-a-saracilor/   dar care tocmai face ceea ce critică în fapt: sunt zeflemisiţi hipsterii şi corporatiştii pentru că ei.. zeflemisesc săracii.
Fie spus şi că Lincoln preia un pasaj din Biblie: "Every kingdom divided against itself is brought to desolation; and every city or house divided against itself shall not stand.'' (Matthew 12:25)

NESTworking™ - outcomes

• Understanding communication competency as a basic tool in the working processes;
• Self-esteem stated as a fundamental growth pre-requested condition, both for the employer and the employees, as well as corner stone for any self-actualization endeavor – i.e. learning it self.
• Broaden perspectives, focus, and effective skills for managing communication and overcoming unpredictable situation in the workplace - with managers, peers or clients;
• Higher awareness levels for the on-the-spot situations, lesser ready-made ”maps”, facilitating deep understanding of the sets and actions to be taken for the long term solving solutions;
• Assertiveness, descriptivity and proactivity as a life position in relating in any kind of professional or personal situation;
• Change management abilities for dealing with unexpected problems - trust in their own thinking, and the capacity to find out alternatives for solutions;
• Effective communication skills, verbal, nonverbal and paraverbal;
• Lightness in having more options for any situation, and trust in choosing the appropriate and most effective solution;
• Team player skills, win-win position both with managers, fellows and different partners, as well as with others involved in improving working processes and outcomes;
• A good AIR at work: attention, in-deeds-empathy, respect. (in Romanian AER - attention, empathy, respect)
• Moving forward to accomplish your own meaning of life with responsibility, mobility and joy in living your professional life.

  


(c) Magda Bunea & Brain Fitness
     For open NESTworking concept workshops contact our partner at  http://revdepov.ro/ateliere/nestworking/
     For in-house NESTworking concept programs contact us at nest@nestworking.ro

Ernesto Sabato

 “El mundo nada puede contra un hombre que canta en la miseria” Ernesto Sábato, La Resistencia

“It might be said that the human race is incapable of withstanding the drastic changes that are taking place in today’s world. For those changes have been so terrible, so far-reaching and, above all, so swift that they make those that caused the disappearance of the dinosaurs pale into insignificance. Man has not had time to adopt to the sudden and powerful changes that his technology and society have produced around him, and it might safely be said that many of today’s illnesses are the means used by the cosmos to eliminate this proud human race. Man is the only animal to have created his own environment. Ironically, he is also the only one to have thus created his own means of self-destruction.”

Ernesto Sabato, Abaddon el exterminador

 

And here, a bitter thought about relationships, and the courage we need to be who we really are in front of others (and in front of ourselves, I would dare to add) - ''How much harm we could spare this way'' :

 ''Cuántas lagrimas hay detrás de las máscaras! ¡Cuánto más podría el hombre llegar al encuentro con el otro hombre si nos acercáramos los unos a los otros como necesitados que somos, en lugar de figurarnos fuertes! Si dejáramos de mostrarnos autosuficientes y nos atreviéramos a reconocer la gran necesidad del otro que tenemos para seguir viviendo, como muertos de sed que somos en verdad, ¡cuánto mal podría ser evitado!''

Ernesto Sabato, La Resistencia 

 

And here we are this beautiful human:

 

 

 

 

Puterea responsabilităţii.

 Mintea noastră aur poartă, vorba s-a spuzit în vatră. Pas cu pas.


#Colectiv

Societate civilă, te admir. Sunt disperat de ţara mea - vorba marelui stilist de expresie franceză. Dar o iubesc... E un mecanism al aşteptărilor pe care singuri le împlinim: dacă crezi despre unul că e idiot el nu o să te dezamăgească.  Crede altceva despre el, altfel pe ce te bazezi dacă vrei să se schimbe.

Văd multe postări despre lipsa de reacţie a oamenilor. Însă, atenţie, poporul chiar e reactiv, ca la carte: reacţionează la lovitură, dar se duce fix în direcţia în care a fost lovit. Iar politicul ştie asta şi manevreză ‘’la fix’’. Şi nu, un şut în fund nu e un pas în ‘’înaintea’’ ta, ci în direcţia pe care ţi-o imprimă (sic!) cel care te loveşte. 

Necazul nostru e că nu suntem activi. Nu suntem activi pentru că nu prea suntem adulţi, nu ne înţelegem prezentul pentru că nici nu suntem atenţi la el, ce-care-e, ci la cel din capul nostru. Încă suntem infantili, tătucul ne stăpâneşte încă mintea, nu suntem în starea de a-l contrazice în faţă  - chiar dacă ştim că nu are dreptate. Eventual îl pupăm în bot şi îi furăm tot. Sau.. îl luăm în tărbacă. Sunt sute de ani de când am exersat cu succes tehnici de supravieţuire muiete. Băşcălia nu salvează România. Şi dacă ai deprins obiceiul scuipatului ai grijă că ţii şi ‘’de scuipat’’-ul după tine.

Avem o vorbă ''noi să fim sănătoşi, că belele curg''. Există un comportament prea îndelung învăţat că nu putem controla puterea pentru că vine din afara noastră - de la turci, de la ruşi, de la comunisti. Noi respectăm ''ce e scris şi pentru noi''. Şi e jalnic că putem fi manipulaţi tocmai prin acest respect. 

În 1989 aproape era să ne convingem că putem să ne scriem singuri ce vrem pentru noi şi să creştem astfel încrederea în capacitatea noastră de a activa. Dar iată că acei peste o mie de oameni care au murit nu au murit din ‘’scrisul’’ şi activităţile noastre, ci ale altora. Mi se pare o umilire imensă pentru un popor să nu ştie ce s-a întâmplat cu adevărat în istoria lui recentă. Umilirea unui om îndurerat e un instrument eficace pentru a-l convinge că e neputincios – şi că are nevoie de ‘’sprijinul’’ celui care catadicseşte să îl ţină în viaţă. E cunoscută ‘’demonstraţia’’ lui Stalin: se spune că a apărut pe o scenă, urmat de un pui jumulit de viu, cu urme de sânge pe piele, şi din care el mai zmulgea câte o pană ca să vadă tovarăşii cum puiul ţinea şi mai aproape de el.

Tot ce ni s-a întâmplat ne-a făcut să avem o mare competenţă în eşec - frecventăm şcoala asta de când suntem în istorie. E greu să renunţi la ''deşteptăciune'' şi să îţi asumi că poţi să treci drept prost în succes. Marele pas e să admiţi că nu ştii ce să faci. 

A fi derutat înseamnă că eşti în situaţia să alegi altă rută. Dar ca să te ''ambalezi'' pe noua direcţie e nevoie să fii sprijinit - să clarifici, în primul rând. La nivelul societăţii, în clarificare apare rolul presei - libere, de.  Aci mă amărăsc - presa românească, a patra putoare (ticăloasa duhoare) în stat. Dar nu, nu sunt idioţi..

După ce îţi e clar care e situaţia şi ce vrei să faci, următorul pas e să ai încredere că poţi să faci ceva şi să faci. Şi să fii mândru că faci. Şi mândria să consolideze tiparul acţiunii bune. Încrederea şi mândria.. Şi astea au ajuns la noi ceva suspect. Eşti sfredelit la temelia încrederii ‘’pe ce te bazezi?!’’, apoi zeflemisit cu aplomb ‘’prostul ,dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul’’.  Da, avem mai multe fudulii şi nicio mândrie.

În publicitate, branding &Co există sintagma ''top-of-mind'' - acele cuvinte, imagini, atribute care îi vin în minte consumatorului când aude numele unui produs sau al unei mărci. Din perspectiva coaching-ului, cuvintele astea formează ceea ce e numit ''cadru de referinţă'', cel care ne influenţează alegerile, deciziile, acţiunea. Ar fi util de ştiut ce ne vine în minte pentru ''preşedinte'', în general. Pentru cel actual, discursul său ne aduce în minte ''nu mai merge aşa'', dar pus în umbră de ''ghinion'' şi ''pas cu pas''. Această ultimă sintagmă vizează ceva valabil, necesar şi inevitabil în orice schimbare: metoda paşilor mici. Câţiva, mici-mici, părcă s-au făcut. Dar, undeva, bogăţia limbii române pândeşte cu o perspectivă cenuşie (atenţie, nu gri, ci ajunsă cenuşă) asupra acţiunilor pe care le poate implica ''acţiunea pas cu pas'': pas înseamnă şi ''cuvânt folosit de un jucător de cărți pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul, să participe la joc (în turul respectiv)''. Ghinion!? 

Hai să fim cu toţii mai responsabili şi să participăm mai mult, că şi asta înseamnă democraţie. Interesant că în greceşte responsabilitate se spune ευθύνη, efthyni - posibil să fii dat în româneşte ''ieftin''**. Putem specula că responsabilitatea face democraţia mai ''ieftină'', cu costuri mai mici de plătit - că tot se vorbeşte de ''costurile democraţiei'', mari, dar care trebuie să fie acceptate pentru că e cel mai bun sistem social. Iată, responsabilitatea societăţii l-ar face mai accesibil - mai lesne de ''achiziţionat''.

...............

*Titlul se bazează (!) pe cunoscutele versuri din Doina lui Eminescu: ''Munţii noştri aur poartă/Noi cerşim din poartă'n poartă''. Desigur, tot de la limba română - putem să ne gândim că poate fi vorba de milogeala la puteri străine, având în vedere că Eminescu era destul de aproape de vremea în care ne închinam la.. ''Înalta Poartă'', nume frecvent pentru Imperiul otoman.

** IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preț (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ♢ Expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [Var.: iéften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós.) 

(C) Magda Bunea pentru tot conţinutul acestui blog, în afara pasajelor atribuite autorilor în drept.

Too much hate ---

A human being death is not meant to be at the mercy of another human being.

Religion is a word which etymological roots trigger being linked not enemies...

I CELEBRATE myself, and sing myself,

And what I assume you shall assume,

For every atom belonging to me as good belongs to you.

Walt Whitman from Song of myself

Paris attack: http://www.bbc.com/news/world-europe-34814203

Piaza rea

Tot ce s-a întâmplat în clubul Colectiv a fost cauzat de un moment în care toate detaliile ce trebuiau respectate au contat: clubul fusese autorizat de primărie deşi nu avea avizele necesare, ISU nu făcuse controlul cum trebuie, pompierii au dat aprobări pentru întreaga clădire, patronii declaraseră un număr mai mic de persoane şi nu au fost verificaţi de autorităţi, cei de la firma de pirotehnie nu s-au asigurat că au cum să facă faţă unui eventual accident şi nici activitatea lor nu a fost verificată de autorităţi.

Trupa Goodbye to Gravity şi oamenii de acolo au fost acuzaţi de practici satanice. Coroborând detaliile cu adevărul, singurul satanist din clubul Colectiv a fost statul prin abuz în serviciu care a avut ca urmare că ''s-a vătămat dreptul la viaţă şi integritatea corporală'': procurorii invocă dispreţul manifestat faţă de garantarea dreptului constituţional la viaţă şi indiferenţa profesională şi superficialitatea îndeplinirii atribuţiilor în emiterea unor autorizaţii de funcţionare.

Chestiunea îngrijorătoare e că astfel de momente de co-incidenţă a neglijenţelor pot să mai apară. Deocamdată, noi ne bizuim pe grija întâmplării şi nu pe responsabilitatea cu care e de aşteptat să îşi facă datoria statul faţă de cetăţenii săi. Piaza e rea pentru că paza nu e bună. Chiar şi ''câinele de pază al democraţiei'' e pe coclaurii corupţiei.

''Cause the day we give in is the day we die'' (use the power of gravity)

                                                           (c) text Goodbye to Gravity

Nu am mai scris nimic pe aici din 30 octombrie - în noaptea aia de vineri, in jurul orei zece şi jumătate, în clubul Colectiv din Bucureşti, era un concert rock mai special, o lansare de album la care se lucrase atent doi ani; se cântau versuri pline de miez omenesc frumos, îndemnuri la  responsabilitate pentru viaţa personală şi a cetăţii, era o chemare la a fi atenţi la adevăr şi a-l urma şi urmări orice ar fi, la a pune sub semnul întrebării discursul manipulator al establishment-ului; un îndemn la a nu renunţa, la a face ceva în care crezi, pentru că numai aşa eşti viu. Era o exasperare care spera. Speranţa era dovada că eşti viu.''Cause the day we give in is the day we die''

Ei bine, acolo s-a arătat că statul te poate pune în situaţia să mori pentru că nu poţi face nimic - nici măcar să îţi aperi mica ta viaţă, darămite pe a societăţii. Nu poţi face nimic după ce ai făcut ceea ce ţi s-a cerut: ai plătit taxe pentru ca statul să aibă structuri dedicate garantării siguranţei tale ca om, pentru ca statul să plătească salarii unor angajaţi cărora tu le delegi, în mod firesc, competenţa de a gestiona ceea ce tu nu ştii cum. Ceea ce se întâmplă de 14 zile încoace e o exasperare care cu greu mai poate să spere.

Un incendiu a cuprins întreaga incintă în mai puţin de două minute, totul a ars rapid, tavanul incandescent a picurat jar aprins pe oameni, materialele izolante fonic au otrăvit cu cianuri aerul, singura uşă de ieşire era prea îngustă, singurul stingător de incendiu era prea mic.Oamenii care ar fi trebuit să se asigure că au eliminat orice potenţial de dezastru erau şi ei prea mici - în asumarea responsabilă a ceea ce ar fi avut datoria să facă, şi poate şi în suflet, de vreme ce, după dezastru, au început să ascudă dovezile care îi incriminează..  

Numărul oamenilor care mor e prea mare:  27 de oameni au murit în seara de vineri şi aproape 150 au fost spitalizaţi. Între timp au mai murit 24, şi din comunicările directorilor de spitale reiese că e posibil să moară şi mai mulţi în zilele, săptămânile şi lunile ce vin.

Într-un mod diabolic, statul a răspuns mesajului celor cinci oameni din Goodbye to Gravity - a răspuns ''Da, nu poţi face nimic împotriva statului. Ca urmare, renunţi. Ca urmare, mori.''. The day we give in is the day we die. Au fost voci extraterestre (că altfel nu îmi explic) care au afirmat că trupa de heavymetal promova satanismul. Dacă e să ne referim la abuz şi afectarea moralităţii ca practici ale răului, atunci se vede că singurul care s-a dovedit satanist a fost statul, şi pe cale de cauză, chiar noi, cetăţenii. Din păcate, dacă observăm tot ce se întâmplă de la tragedie, e greşit să punem această ''calitatate'' a statului - şi a noastră! - la trecut. 

''Loose lips are shifting leaders'' - da, multe vorbe mieroase, mulţi conducători lunecoşi zilele astea. Şi mult aşa-zis jurnalism - presa, a patra putoare în stat.

''Your condescending demeanor has all gone wrong'' - da, prea mulţi de ''lasă'': de la celebrul ''las-o, bă, că merge şi aşa'', până la micul nostru gând de încredere ''lasă că până la urmă trebuie să facă ceva''.

 ''We're not numbers we're free, we're so alive'' - da, dar a trebuit să ajungem cu numărătoarea până la 38 de morţi ca să ne dăm seama că oamenii ăştia sunt vii în noi, că măcar portavocea vorbei lor să fim, dacă nu putem să avem vorbele noastre.

All this time we've been locked away / And there was nothing left to say / Until today - da, fir'ar să fie, se pare că asta se întâmplă iar, după 1989: ''vom muri şi vom fi liberi''. Şi iar, după un moment de derută, politichia îşi pune tichia. Of.

Mi-ar fi plăcut să îi cunosc pe oameni aceştia. Un singur cuvânt din ce au scris ei aş fi vrut să fie altul: ''stand'' în loc de ''beg''. Let go and stand up for freedom.  Stai în picioare - e o poziţie în care gravitaţia te ajută. Desigur, prin numele pe care şi l-au ales - Goodbye to Gravity - ei voiau să ne îndemne să nu ne lăsăm traşi în jos. Mare păcat că pentru asta atâţia tineri se înalţă prea sus... Dumnezeu să-i întâmpine lin.

Aci, secvenţe din concert, puţin înaintea tragediei. Azi, singurul care se mai află în viaţă este solistul - grav ars, îngrijit într-un spital din Olanda.

Let go and beg for freedom
Another row jumping into the flame
Loose lips are shifting leaders
From here on out everyone is to blame

I'm looking up to my company
A full blown artillery
Keep the sights on the enemy
And bust the lid off anarchy

Your condescending demeanor has all gone wrong
Figured you should have known this all along

We're not numbers we're free, we're so alive
Cause the day we give in is the day we die

Behold, a credo wavering
A sleight of hand is the dogma they preach
Beneath, a conscience's fading
To even out all your steady beliefs

Stand your ground in the battle zone
Filled with life, bone and scorn
Clench your fists, I'm battle prone
Pull the trigger and set the tone

Your condescending demeanor has all gone wrong
Figured you should have known this all along

We're not numbers we're free, we're so alive
And the day we give in is the day we die

Pull that trigger

Fuck all your wicked corruption
It's been there since our inception, but we couldn't see
All the times we've felt so hollow
As our hopes were hanged in gallows
All this time we've been locked away
And there was nothing left to say
Until today

We're not numbers we're free, we're so alive
And the day we give in is the day we die

..............
(c) imagine text caligrafie Iulia Antal şi Revista de Povestiri