Co-Ching

Sau despre coaching ca pictura chinezeasca.
Poate veti privi in graba acest subtitlu, si veti citi - printr-un filtru mai mult exersat - picatura chinezeasca. E minunat! Ati mai aflat ceva despre dumneavoastra, ati avut ocazia sa lasati glasul launtric sa vorbeasca, ati mai facut un pas spre acel «Incotro ne ducem?» al lui Gaugain, si el dedat spatiului chinezesc, via Tahiti. Coaching-ul nu este o teorie, ci o activitate profesionala, o practica: a fi coach inseamna mai mult a stapani un mestesug - a dezvolta abilitati, cum am spune cu vorbe mai noi.

A fi coach inseamna a fi utilizabil. Inseamna a lasa spatiu celuilat sa se proiecteze pe sine. Asa cum nici un pictor nu iti spune ce sa vezi pe canavaua desenata de el, asa nici un coach nu iti spune ce sa faci cu viata ta. Dar ai nevoie de acea rama, si de cel care stapaneste mestesugul antrenării.

Coach-ul doar te ajuta sa focalizezi pe subiect - pe ceea ce numesti ''problema''', te ajuta sa o vezi in perspectiva, iti propune spatiul necesar ideii tale despre tine: iti propune sa vezi golul ca un loc, ca prilej de locuire mai buna. (ati citit, din nou altfel, cumva inlocuire?!)

«Adevarata plinatate pare ca e goala; atunci e nesecata» Lao Tzi.
Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l faca un coach este sa taca. Este felul in care se pregateau sa performeze maestrii ai plinului si golului. Despre un mare pictor chinez, Gua Xi, se spune ca se pregatea astfel pentru a incepe sa picteze: se spala pe maini, ca si cum ar fi asteptat un oaspete de vaza; dupa aceea pastra tacerea un timp indelungat, sa-si linisteasca mintea si sa-si adune gandurile; deseori pomenea despre teama ce il incerca: teama de a sta in fata lucrarii cu gandul in alta parte. Aceasta teama este cea care trebuie invinsa si in coaching, lipsa ei, felul in care reusesti sa nu te gandesti la cel din fata ta (si, cu atat mai putin, la problema lui!), aceasta nefaptuire da masura faptelor celuilalt.

Se povesteste ca, intrebat fiind de ce nu picteaza si ochii minunatilor sai dragoni, pictorul Sengyou a raspuns: «Daca le-as pune ochii, dragonii si-ar lua zborul!». Un coach sta in fata ta si te priveste. Pana cand iti dai seama ca si tu il privesti. Ca tu ai ochi.