Work in Progress/RBM destept*

Rapid Brain Movement :)))
(*dupa.. REM sleep, rapid eye movement sleep)

despre a trai in prezent
sau despre viata fara.. subiect!
sau despre metoda daneza (sic) de procesare a amintirii

asa.
dupa ce mi-a spus R. sa vin – pana sa ne scrie tuturor, deci –
m-am gandit cu Whitman :
Plin de viata, in carne si oase, la
Ceasul acesta stand vajnic in vazul lumii,In al cincizecilea an al vietii mele
si al douazecilea al Revolutiei romane (oups)
Voua ma adresez, straduindu-ma sa patrund in sufletul vostru!
(Astea, ne-italice, sunt, desigur,
o pastisa dupa sensul si prozodia poemului original)

apoi m-am intrebat cine este aceasta lume
in vazul careia ma asaza R.?
« populatie manageriala» !!! –
mi-am amintit oportun sintagma din invitatia primita
de a tine un training la o multinationala.
Dupa un «hm», a aparut Jon Anderson,
de la grupul de rock progresiv YES, cu zicerea:
never underestimate a giver.
da. never underestimate a human being.
in fine!, am aparut eu si voi.

m-am intrebat cu atentie de ce ar petrece niste oameni
o ora si jumatate din viata lor valoroasa cu mine?
(aici a aparut amicul Mihnea, copywriterul cu celebrul :
“scump, doamna, scump! Da’ halatul? Cat e halatul?”
deci, macar sa am grija sa am.. halatul :))

ce pot sa fac eu
pentru faptul ca primesc o parte din viata lor?
am sa folosesc 100% din ceea ce sunt!cum o sa fac sa stiti asta si sa atasez valoare acestui
timp petrecut impreuna?

aici a aparut Wittgenstein :
Limitele lumii mele sunt limitele limbajului meu.
o sa comunic.
ce inseamna sa comunici ?
de ce e asa de importanta comunicarea ?
niste raspunsuri celebre ar fi :
nu poti sa nu comunici si
nu poti sa iei inapoi ceeea ce deja ai comunicat :)

mi-am zis: am sa incep ca Creanga, stiti
nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc..si stim cu totii la ce se gandea – si acele topice, cum am zice azi,
la care se gandea el,
au ajuns, prin invatare, si topicele noastre.
topic deriva din topos, loc. Stiu.
ca urmare, Creanga e in mare masura in viata noastra..
e un loc in care ne intalnim.
asa
« nu stiu voi ce v-ati zis, dar eu.. »,
cand mi-a zis R.
sa vin sa vorbesc despre mine
ca sa aflati ceva despre voi – mi-am zis :
haiti, R. se asteapta sa fiu inteligenta!
si, desi nu stiu altii cum sunt!,
am crezut ca si voi va asteptati sa fiu inteligenta
si, din sinapsa in sinapsa, am ajuns la teribilul :
«toti ne asteptam ca toti sa fim inteligenti!!!»

totdeauna cand ai de facut ceva nou cauti o situatie asemanatoare
“Doamne, cand am fost ultima data inteligenta, cum am facut?!”
o astfel de intrebare era dovada clara ca, atunci cand o pun,
NU sunt inteligenta, este?:)
ca urmare m-am gandit si m-am rearanjat.
are Simone de Beauvoir o carte Memoriile unei fete cuminti
in franceza Memoirs d’une jeune fille rangee.
cum ar fi, mi s-au aranjat mintile la loc.

desigur, a fost si gandul
«cum adica sa fiu inteligenta o ora juma!»
si
«cum adica sa vorbesc despre mine si voi sa intelegeti despre voi?
de ce sa nu inteleg eu despre mine?
si cum sa intelegeti voi despre voi?
si, mai ales: «ce asteapta ea de la noi?!»

asa ca, dupa prezumtii,
a aparut si teama ca nu indeplinesc asteptarile
ce mai - tot tacamul care te face sa
fight, freeze, flight.
apoi mi-am zis: de fapt, la ce ma gandesc eu!?
La lucruri viitoare
La ce a gandit R. (in trecut, atunci cand ne-a scris)
La ce ati gandit voi (in trecut, atunci cand ati citit)
toate astea sunt chestii despre care nu stiu, de fapt, nimic
adica eu ma pregatesc sa reactionez
la o realitate pe care am construit-o in cap,
ponind de la o propozitie - un viitorsi adaugand o parte din experientele mele - un trecut.
(probabil, mult din imaginea elevului scos la tabla -
asa ca mi-am dat seama ca pot porni de la
imaginea elevului care pleaca cu un 10
si, repede, alta constructie! A!
din pacate, constructiile care pornesc de la
«treci la loc, 4!» sunt mai frecvente.
dar nici cele care pornesc de la «treci la loc, 10!»
nu sunt mai castigatoare)

asa ca mi-am zis ia sa trec la loc – pur si simplu.
sa traiesc prezentul.sa ma raportez la intamplare.
sa consider intamplarea o ocazie –
in sensul lui Goethe,
Poezia este o ocazionata.
(si, da, stiu multe citate,
Poezia e limbajul cel mai rapid. Boris Pasternak)

deci o sa fiu cu ochii pe prezent – acum, cand imi fac o lista de idei
si atunci, cand sunt de faţa, vorba de mai sus a lui Whitman.

pentru ca, ma gandesc, inteligenta inseamna
capacitatea de a folosi ce ai – tu insuti si imprejurarea in care esti.
inteligenta inseamna a folosi prezentul.

mi-am amintit la o definitie placuta :) a inteligentei
apetitul/pofta prin care se vadeste/
inteligentei este curiozitatea./Aristotel
or, cu asta stam bine de la inceput!,
ca altfel nu am fi aici – la aceasta intalnire.
Nu stim ce urmeaza sa se intample, dar suntem curiosi sa aflam. –
dupa o vorba a lui Richard Bandler

voi propune sa spunem fiecare ce am crezut venind aici.

cand comunici cu cineva, pentru a comunica cu adevarat,
trebuie sa pornesti de la prezentul care te-a pus impreuna

si, apropo de acest «a fi alaturi»,
e o indicatie de regie la Lohengrin-ul lui Wagner
cutare si cutare trebuie sa stea in nemijlocita apropierecand am citit asta am inteles ca
apropierea adevarata este numai mijlocita.
altfel e simpla juxtapunere.
tu trebuie sa fii un mijloc/mediu
prin care celalalt este.
asa cum si el este un mijloc/mediu
prin care tu esti
asa ca am sa le propun sa fim aproape!
cu alte cuvinte, mi-am zis
«habar nu am ce o sa zic!»
dar m-am linistit cu intelepciunea poporului roman,
citata de Noica:
se vede ca a si sosit, de vreme ce nu l-am vazut venind.
(despre « inspireu » zic)
Sau cu intelepciunea poporului aroman :
Femeia romanca (sic!) e tare ca o stanca!:)