etica, dimensiunea de mentoring in coaching

Am povestit despre coaching unei doamne, 85 de ani, Magdalena Stroe, profesoara de filozofie la facultatea din Bucuresti, si „Drept intre popoare” - asta e un titlu/ recunoastere a unor merite exceptionale in relatia d i r e c t a cu alti oameni, relatie de tip „viata mea pentru viata ta”. Domnia-sa a concluzionat: „Aha (sic!), conditia esentiala e sa fii tu insuti un model pentru celalalt”.

Noi spunem despre coaching ca nu e mentorat, si nu e!, insa prin Codul ICF de practica a acestei profesii coach-ul este „normat” etic: musai sa practice el insusi un standard moral inalt, pe scurt sa fie etic, si - in aceasta perspectiva - exista o dimensiune de mentorat in coaching.

La fel cum exista si o dimensiune de tip „viata pentru viata”, daca definim viata ca durata: in contractul de coaching esti absent in „planul” vietii tale, oferi timp al tau (timp de calitatea la care ai ajuns traind/profesand), esti cu totul dedicat obiectivului celuilalt (ales de el), esti o resursa pentru planul de actiune al celuilalt, ca orice furnizor de servicii bune.

Coachingul este o invitatie la a fi „drept intre oameni”: tu cu tine insuti, si tu cu ceilalti.