10 mai 2013

MEDIUL DE GANDIRE (modele de coaching/4)


Foarte puţini dintre noi au ocazia să înveţe în copilărie deprinderi esenţiale pentru a avea o viaţă împlinită: să ştii să asculţi bine, să relaţionezi cu eficacitate, să gestionezi conflicte etc. În schimb, se pare că lumea se aşteaptă să facem asta, pe măsură ce înaintăm în viaţă


(imagine adaugată de mine)

Abilitatea de a gândi e un exemplu bun în acest sens. Ne place să gândim (!) că majoritatea gândurilor noastre sunt noi şi creative, dar în realitate gândirea noastră constă în gânduri şi idei pe care obişnuim să le avem continuu, zi după zi. Este un obicei util în situaţii familiare pentru că înlesneşte găsirea celei mai bune abordări, dar este extrem de periculos în momente în care avem de-a face cu schimbări rapide, momente în care chiar acest obicei specific de a gândi este parte a problemei pe care o avem de rezolvat.

În cartea ei Time to Think: Listening to Ignite the Human Mind”, Nancy Kline ne spune că putem să îi ajutăm pe ceilalţi să gândească mai bine creând un ”mediu de gândire” (thinking environment). Demersul ei se bazează pe două principii de bază:

  1. Ascultarea cu atenţie şi respect încurajează oamenii să gândească singuri.
  2. Când procesul de gândire al cuiva se blochează, acest fapt se întâmplă pentru că persoana respectivă face o presupunere la care se raportează ca fiind adevăr şi care împiedică înaintarea spre rezolvare; acel ”adevăr” poate fi îndepărtat prin adresarea unor întrebări incisive.
 Pentru a crea un ”mediu de gândire”, adresaţi următoarele întrebări:

  1. La ce vrei să te gândeşti (să rezolvi)?.. Ce ar fi în plus de reflectat, de simţit, de spus? – repetă această întrebare până când cel ce se gândeşte răspunde ”nu, nu mai e nimic in plus”. În afară de aceste întrebări nu mai face nimic altceva decât ascultă.
  2. Ce vrei să obţii până la finalul întâlnirii? Stabileşte un rezultat al sesiunii de coaching.
  3. Ce presupui că te-ar putea opri să obţii…..? Foloseşte exact cuvintele din răspunsul de la întrebarea precedentă. Prin această nouă întrebare, persoana respectivă este ajutată să găsească convingerile auto-limitative care o împiedică să îşi atingă scopul. Ascultă şi întreabă apoi Ce altceva?.. după fiecare răspuns, până când nu mai e enumerată altă convingere. Apoi roagă persoana să aleagă acea presupoziţie care crede că e cea care îl împiedică cel mai mult să îşi atingă obiectivul. (De exemplu, în cazul unui obiectiv legat de managementul timpului: ”trebuie să am o performanţă excelentă în..”) Apoi află care este convingerea eliberatoare întrebând: Care este opusul pozitiv al presupoziţei pe care tocmai ai spus-o?.. (”e ok dacă am o performanţă bună”).
  4. Dacă ştii… (convingerea eliberatoare) cum poţi să îţi îmbunătăţeşti… (rezultatul)? Această întrebare este din categoria celor incisive – cele care, pe de o parte, înlătura convingerea limitativă a persoanei şi, pe de altă parte, permite apariţia ideilor de rezolvare. (”Dacă ai fi convins că e ok şi să ai performanţe destul de bune, ce ai face ca să îmbunătăţeşti managementul timpului?”) Repetă întrebarea incisivă şi lasă ideile noi să curgă.

Mulţumiri lui Mike Munro pentru permisiunea de a traduce acest text în limba română.
http://www.mikethementor.co.uk

Copyright pentru prezenta variantă Magda Bunea. 
Conform Legii drepturilor de autor, orice preluarea - integrală sau parţială - a acestui text este interzisă fără acordul scris al autorului traducerii.