22 iun. 2013

"populaţia industrială" - proiect de comunicare internă (2)


"Dacă strigi şi nimeni nu răspunde, nu crede că lumea e goală."
(zicală chinezească)
Depinde, deci, ce şi cum strigi.

Am considerat util să postez extrase din 
proiectul de comunicare internă pentru un grup de 
firme de producţie, cu personal majoritar muncitoresc,
deoarece oferă ocazia să percepem, să conştientizăm
comunicarea ca proto-acţiune, ceva ce există de la început,
şi e puternic legată de atenţia profundă, înnăscută, 
a corpului şi a minţii.

Micul ”documentar” despre ce spun oamenii care vorbesc puţin,
ne arată că:
-         foarte orientaţi pe rezultat, să arate că sunt competenţi şi să li se recunoasca asta

(am întrebat cum să ajung în centru, mi-au explicat, şi cel care a coborât inainte de statîa la care trebuia să cobor eu să schimb s-a asigurat că deleagă « sarcina »: i-a spus altuia să se ocupe)

-         stima de sine nu ţine de salariu, că ar fi de neacceptat, aşa că e definită de afirmarea superiorităţii absolute:

fie «ăia (managementul) nu există, că sunt răi, şi nici nu vrem să semănăm cu ei, noi suntem buni – il înţelegem pe celalalt.» (sunt foarte atenţi să manifeste asta – să facă un bine altuia, coleg sau străin)
Atenţie: 
         afirmatia «sunt(em) oameni cumsecade» ţine loc de principală motivaţie a muncii acolo, dacă  
         nu se comunică/propune aderarea la o motivaţie valabilă/să fii parte din ceva pe care să îl
         consideri valoros

fie «noi suntem la fel ca ăştia de ne conduc: că dacă ne controlează, înseamnă că se pun cu noi – deci şi noi contăm pentru ei.»)
Atenţie: 
      evidenţa/apăsarea controlului poate abate focusul de la performanţa în muncă la performanţa în jocul «cum le arătam că din ce sunt ei mai buni să ne controleze, din ce suntem noi mai buni să le scăpăm.. Un caz limită sunt cei care vor sa lupte cu sistemul, care il duc si acasa, care se definesc prin lupta cu conducerea, considera ca lupta e cea care le confera imagine de sine buna.
Atentie: 
          Cei care vor sa lupte cu sistemul, care il duc şi acasă, care se definesc prin lupta cu conducerea,
          consideră că lupta e cea care le conferă imagine de sine bună. În lipsa comunicării interne 
          gestionate organizaţional, ei ţin locul emiţătorului de mesaje, şi pot avea efect puternic în cazul 
          în care ceilalţi se simt ameninţaţi ca grup.
         
Puncte cheie în planul de comunicare internă:
de unde pornim, unde vrem să ajungem, care e calea
  •  frica e in ambele sensuri:
Nu numai angajatul se teme de management, 
şi conducerea se teme de angajat! (ca fura//piese, timp de lucru)
(Din nonverbal, am observat că, în hală managerii se simt putin goi!
La nivel uman - deci absolut - managerul da afara muncitorul,
dar muncitorul spune ultima injuratura, deci ”are ultimul cuvant”.)
Frica e bună ca reacţie la ameninţarea vieţii, dar ajunsă ”stare”,
nu numai că nu salvează nimic, dar chiar strică tot: şi viaţa angajatului,
şi viaţa organizaţiei (citeşte: existenţa companiei)
  •  oamenii vor să se simtă mândri de ei înşişi
Salariile mici induc stare de nemultumire relativ la timpul petrecut la serviciu
Nu se poate interveni asupra  cauzei, dar se poate asupra efectului.
Felul in care petrec timpul la serviciu sa fie determinat de inca ceva decat salariul, ceva ce le place si ii face sa se simta mandri de ei insisi – din nou, se vede ca aceasta e o nevoie intrinseca a oricarui om – si, in lipsa unei propuneri de viziune ca organizaţie, ei au gasit ei insisi ceva, acel «sunt oameni cumsecade».
  • marele ascendent al muncitorilor e atentia focalizata
(facand o munca repetitiva, care tine de gesturi absolut necesare
sunt atenti la orice deviatie care poate duce la defecte)
alt ascendent : ei nu vorbesc foarte mult,
dar tocmai de aceea sunt mult mai atenti la nonverbal – e forma lor de « vorbire »
orice TESA e dezvatat de atentia la corp, fiind mai ales cu ochii in calculatoare,
procesarea comunicarii nonverbale e mai tocita,
si la fel constientizarea propriului nonverbal.
Limbajul nonverbal e cel care ajunge la oamenii astia, mai ales – 
asta inseamna si tot ce comunica obiectele, 
locul de munca/locurile prin care trec.