Coaching şi comunicare (I)

ICF (International Coaching Federation) defineşte coaching-ul ca fiind un parteneriat cu clienţii în cadrul unui proces care stimulează gândirea şi este esenţialmente creativ, proces care le inspiră acestora opţiuni şi îi sprijină să urmeze căile pe care singuri şi le aleg pentru a-şi folosi tot potenţialul personal şi profesional.

Sublinierea ''parteneriat'' şi ''esenţialmente creativ'' îmi aparţine. De asemenea, aş atrage atenţia asupra faptului că e crucial să observăm că procesul de coaching îi inspiră clientului opţiunile şi nu coachul. Este o confuzie practicată (sic!) de mulţi aşa-zişi coachi, cauză majoră a confuziei create adesea în privinţa conţinutului activităţii de coaching.
Din păcate, adesea, aş putea prelua spusa lui Shaw despre comunicare, pentru coaching:
The single problem in coaching is the illusion that it has taken place.














Dintre cele 11 competenţe listate de ICF ca fiind esenţiale pentru a asigura un serviciu de coaching de calitate, majoritatea au legătură directă cu capacitatea de a comunica bine

Le prezint în continuare, în traducerea mea:

• Co-crearea relaţiei de coaching 

înseamnă să stabileşti o comunicare bazată pe încredere şi deschidere - acestea sunt posibile dacă poţi să asiguri un mediu în care clientul să se simtă în siguranţă, să ştie că eşti acolo pentru el, că îi oferi sprijin necondiţionat, în contextul de coaching contractat. 

Sunt şase aspectele măsurabile in relaţia de coaching, evidenţiate de ICF:

1. - să arăţi că eşti în mod autentic preocupat de starea de bine a clientului, de viitorul lui
2. - să se vadă continuu că eşti o persoană cinstită, sinceră, cu integritate morală
3. - să stabileşti în mod clar aspectele asupra cărora conveniţi să lucraţi şi să îţi ţii promisiunea
4. - să se vadă că respecţi cu adevărat percepţiile clientului, stilul de învăţare, felul său de a fi
5. - să oferi sprijin şi să recunoşti ca fiind deosebit de valoroase comportamentele noi pe care clientul decide să le aibă, acţiunile pe care hotărăşte să le întreprindă, inclusiv cele care prezintă un grad de asumare a unor riscuri sau care îl fac să trăiască teama de eşec.
6. - să ceri permisiunea dacă vrei să oferi coaching clientului în zone mai sensibile ale vieţii sale

• Starea de prezenţă în relaţia de coaching: 

capacitatea de a fi cu totul conştient de existenţa clientului şi de a crea spontan relaţia cu acesta, abordând un stil care să fie deschis, flexibil şi care să arate încredere în sine.

Iată cele şapte aspecte de evaluat:

1. - coach-ul este prezent şi flexibil pe parcursul procesului de coaching, ca în dans
2. - îşi foloseşte propria intuiţie şi are încredere în ceea ce ştie şi simte în interiorul lui, se lasă condus de instinct
3. - poate oricând să recunoască faptul că nu ştie atunci când nu ştie, şi îşi asumă acest risc.
4. - observă cât mai multe căi de a lucra cu clientul şi o alege pe cea mai potrivită cu momentul prezent
5. - foloseşte eficace umorul pentru a crea momente de uşurare şi de a ridica nivelul de energie
6. - are încredere în el şi face schimbările de perspectivă pe care le simte necesare în lucrul cu clientul, explorează astfel căi noi de abordare a modului în care practică profesia de coach
7. - dovedeşte încredere în a-şi gestiona emoţiile şi are un nivel de auto-control ridicat astfel încât să nu se lase dus de stările emoţionale ale clientului - nici să nu aibă impresia că e mai puternic decât acesta, nici că e mai slab şi că poate fi controlat de client.

Continuarea aci Coaching şi comunicare (II)

Sursa: www.coachfederation.com
(c) Magda Bunea pentru prezenta traducere.