A agonisi sau a agoniza (Pentru ce gonim?!)

E o perioadă în care ne a d u n ă m - unii cu alţii, dar şi agoniseala de peste an. Agoniseală ăsta e un cuvânt interesant.. Zic să fim atenţi la el, că, aşa cum ziceam, cuvintele ne fac convingerile, iar convingerile ne fac pe noi* (sic! :))

Pun mai jos explicaţia din dicţionarul etimologic, dar dacă observăm că 'agon' însemna competitor într-un concurs, e bine să ţinem seama de faptul că am.. concurat,
iar acest simplu fapt - plus ce zice Spinoza '"The more clearly you understand yourself and your emotions, the more you become a lover of what it is." - ne face câştigători, domnule!

Ar mai fi de observat că aceeaşi rădăcină grecească a dat şi cuvântul agonie, agonizare, conotat îndeobşte negativ - şi în română, şi în engleză, şi in franceză, italiană - altele nu ştiu :)
Ce perspectivă optimistă ne poate prilejui faptul că în română - şi pare că numai în română! - avem şi un cuvânt care încheie frumos goana de o viaţă şi ne dă un punct de vedere sănătos, mai ales în vremurile astea 'iuţi'': gonim ca să agonisim nu ca să agonizăm**.

---

agonisí (-sésc, -ít) vb. – 1. (Înv.) A munci, a trudi. – 2. A obține, a cîștiga. – 3. A economisi, a pune deoparte. -Mr.agunisescu, agunisire „a munci”, megl. angunisés, a(n)gunisiri „ a se grăbi”. Mgr. ἀγωνίξομαι, aorist ἀγώνισα „a lupta” (Roesler 563; DAR), de unde provin și it. agognare „a dori amarnic”, și în toate limbile romanice, agonia (rom. agonie, s.f., din fr.; agoniza, vb.; agonistic, adj.). – Der. agoniseală, s.f. (muncă; cîștig, bunuri); agonisită, s.f. (cîștig, economii); agonisitor, adj. (muncitor; care cîștigă bine prin muncă). (dicţionarul etimologic)

goní (gonésc, gonít), vb. – A alunga, a izgoni. – 2. A urmări, a vîna, a hăitui. – 3. A vîna, a merge la vînătoare. – 4. A urmări, a sîcîi, a chinui. – 5. A fugi după cineva, a urmări în fugă, a căuta. – 6. A se grăbi. – 7. A se împreuna taurii cu vacile. – Mr. agunescu, agunire. Sl.goniti (Miklosich, Lexicon, 136; Cihac, II, 124; Conev 57), cf. bg. goniă, sb. goniti. Se folosește și în formele der. izgoni și prigoni. Der. goană, s. f. (urmărire; vînătoare; împreunarea taurului cu vaca; alergare); gonitură, s. f. (înv., urmărire); gonaci, s. m. (urmăritor; hăitaș; explorator; bidiviu; insectă, Hydrometra paludum); gonaș, s. m. (Mold., urmăritor); goniță, s. f. (vacă în călduri; împreunarea taurului cu vaca; insectă, Grynus natator); gonițar, s. m. (insectă, Hydrometra paludum); gonitor, s. m. (urmăritor; taur; vacă în călduri; cîine de vînătoare; constelația Taurului; insectă, Hydrometra paludum); gonitorie, s. f. (epoca împreunării taurilor cu vacile).(dicţionarul etimologic)

agonizare. Latin word, (dispute; struggle, fight), derived from the Greek word agonizesthai, ἀγωνίζεσθαι, derived from the Greek word agon, ἀγών (properly, a place of assembly (as if led); a contest (held there); figuratively, an effort or anxiety), derived from the Greek word agein, ἄγω derived from the Proto-Indo-European root *ag- (de aici: http://www.myetymology.com/latin/agonizare.html)
  *în Jurnalul de la Păltiniş, Liiceanu povesteşte o amintire a lui Constantin Noica:
mititel fiind, era pe oliţă şi guvernanta nemţoaică îl întreabă în germană ce face - el răspunde ''Ich denke Mich'', greşind construcţia verbală, dar nu şi ''deviza'' lui în viaţa - noi ne facem pe noi. Q.E.D.
**eh, goana lingvistică ne poate duce şi mai departe: de la vorba italiană  agognare ''a dori amarnic''... :)

Altă excursie lingvistică utilă e aici: Ce e noaptea?