Mă bucur sa văd că intuitiile mele micuţe sunt.. măruţe wink emoticon
Articolul ''In search of curiosity'' e postat pe blog cum patru ani.
Şi pe LinkedIn acum un an: https://www.linkedin.com/…/20140729155257-12606893-in-searc…
Curiozitatea e ceea ce practicăm în atelierele în care folosim nestworking: curiozitatea este ceea ce vizăm să devină o atitudine naturală - de fapt să REdevină!, pentru că ea e cea care ne-a făcut să creştem. Tot ea ne face să (vrem) să învăţăm - cea care ne face să trecem în acea stare fără de care niciun progres nu e posibil: ''ştiu că nu ştiu''. Pentru asta e nevoie să conştientizezi lucrurile, iar pentru asta e nevoie să fii atent la ele.
Dar acestea nu sunt suficiente - oamenii le practică, însă scopul pe care li-l atribuie e adesea de a-şi consolida o atitudine ştiută: critica, şi o convingere confortabilă de tip ''nu se poate face nimic'', şi - mai ales - o imagine de sine plăcută ''sunt competent''. Paradoxal, competenţa e o zonă de confort a minţii fără să fie o zonă de bucurie a vieţii: faptul că ''le ştiu eu pe toate, nu mă înveţi tu pe mine'' nu te face fericit!
Curiozitatea propune altă intenţie conştientizării şi atenţiei: intenţia de a învăţa, de a afla întelesuri noi şi de a proba ce e.. probabil! Curiozitatea te creşte - te ţine atent la ''măsura'' ta, să nu rişti să râmâi strâns (sic!) în.. hainele mici.
În chip suspect, admiterea în viaţa socială e condiţionată de bifa la secţiunea ''eşti matur dacă ştii'', derivată din eşti major dacă ai discernământ. (A se observa că e o derivare - total inexactă în spiritul ei: curiozitatea se bazează pe discernământ.) Când nu mai eşti focalizat pe tine ci pe competenţa ta, apare o spirală vicioasă care se autogenerează, împiedicându-te, ca adult, să fii curios - citeşte să creşti în cunoaştere, în fapte, în bucurie. Astfel, la fel ca în copilărie, ca adult vei avea surpriza să constaţi că ''hainele competenţei tale'' ţi-au rămas mici! Şi tot ca atunci, vei fi trist că renunţi la ele, dar vei fi şi bucuros să ai unele noi. Spre deosebire de atunci, acum ai libertatea să îţi alegi singur ''hainele''. Dar ai şi responsabilitatea! Nu e uşor că, vorba aia: old habits die hard. Curiozitatea e bună, ne ajută - ştim acest lucru pentru că l-am găsit când eram copii. De aceea uneori ne vine să îl căutăm :)
Zic autorii la un moment dat: ''Scientists are also trying to figure out how long the effects of curiosity last — if a kid’s curiosity is piqued at the beginning of the school day, will she be good at absorbing knowledge all day long? Or will she lose interest?'' Ei bine, un răspuns poate fi găsit chiar în întrebare: faptul că nişte adulţi, foarte şcoliţi, încă sunt curioşi să afle cum (ne) lucrează curiozitatea poate să ne conducă la afirmaţia că.. she won't lose interest all life long.
New research suggests that curiosity triggers chemical changes in the brain that help students better understand and retain information.
WW2.KQED.ORG
Postări
