”Trăim într-un secol în care nu mai avem timp pentru noi.
Coachingul creează această incintă, acest spaţiu pentru sine.
Coachingul a apărut pe fondul acestei necesităţi de a avea un partener obiectiv.
Cel mai tare m-a impresionat felul în care dispari ca viaţă personală în faţa celui căruia îi oferi coaching: pur şi simplu nu mai eşti acolo!
De regulă, ne definim prin problemele noastre, prin ce e prin familie, prin interacţiunile de la serviciu. În momentul în care intri într-o şedinţă de coaching nu mai eşti acel om: eşti cu totul dedicat celuilalt. Nu am întâlnit nicăieri – în familie, cu prieteni, cu colegi – o astfel de dedicare: fără nici un fel de agendă ascunsă.”
http://www.managementsipsihologie.ro/site/film/6