Piața Victorie, 22 ianuarie 2017
Copyright Dan Mihai Balanescu
Imagine de aici: https://www.facebook.com/b.danmihai/media_set?set=a.10210401527826067.1073741858.1579400650&type=3&pnref=story
Salutare, societate civilă
Apropo de bulă, ”bulit” nu vine de la bulă, da? Suntem bine, da?
Reiau comentariul ce-l făcui pe marginea unui ”ce-i de făcut”, un pic întristat, în care mă regăsesc uneori și eu.
Să rămânem cu adevărul, asta imi pare #cumva de făcut.
Că tot s-a vorbit de mineriadă - ceva asemănare e, dar, ca la radio Erevan, e invers. In 90, minerii (sau unii imbracati asa) spuneau la televizor ca au găsit valuta la PNTCD, si televiziunile prezentau declaratia. Acum televiziunile fac declaratiile, ”minerii” au costume de firmă și vorbe in loc de bâte. Nu prea poți să ii urci în tren că au mașinile lor. Un lucru e bun: noii mineri nu sunt manipulați, ei sunt platiți. In fine, până să li se taie plata lor, putem să voluntariem noi, de jur imprejur, că vine vorba unuia ”Putem inainta fără teama de a depăși adevărul” Hai să lăsăm minciuna de căruță, domnule.
Care adevăr?, m-a întrebat un amic. Cum sa zic, uite ”adevărul de proximitate” - oamenii lângă care am mers aseară nu primiseră bani, nu scandau sa cadă guvernul, nu erau chemați de ong, nu erau câteva mii și chiar ceva zeci de mii, sau ”adevărul de competență” - am înțeles de la un specialist in stiinte juridice că Ciorbea se referă la lucruri legitime in sesizarea aia a lui; bașca, desigur, ”adevărul practicat”nu mint, consider că un furt e un furt, dar sunt conștientă că au fost situații când nu am primit amendă deși era caz, că fac plăți pentru diverse servicii pentru care nu primesc chitanță. Plus adevărul practicat că mi-e frică în țara mea, că nu reclam pe vecinul care a contractat o lucrare mare (făcută prost) pentru casa comună, pentru care nu are acte, pentru că e persoană care a lucrat cu persoane importante, că nu reclam huliganul care m-a impins în zăpadă deși am văzut pe ce poartă a intrat pe strada Witing; ba chiar nu mai merg pe jos pe acolo. Dar merg pe la Universitate
Mai e și adevărul faptelor rele ale pesedeilor, fapte făptuite, de le-am chiar simțit - ”adevăr de contact”, ca să zic așa. Intervine și ”adevărul de reputație”, nu zic nu. Cei de la PSD s-au asigurat că în mult iaurt li se va sufla, pînă să creadă lumea că e iaurt și nu fiertură.
Și să știți că educația nu e determinantă în ce înțelege omul din ce vede - am amici cu facultăți și titluri universitare abonați la reteveie. Emoția e ceva din care cu greu scoți un om. Work in progress. Uite, ia să produc io nițică ostilitate în bulă: emoția aia produsă de memeificările ”pfff, ce inteligent le-a zis-o” ne place, dar nu f a c e nimic, ba chiar convine manipulatorilor, ”lasă-i să se bucure, îi ține ocupați”. Cum ar fi: ”și în closet, românul tot e poet”. Of
(Desigur, se vede că nici eu nu am rezistat să nu fac pe deșteapta - ”nici în closet” - cu mica găselniță de a deriva numele televiziunii mincinoase RTV în ”reteveie”. Mdeci... @poetul din fire n-are lecuire, domnule!)
Că tot s-a vorbit de mineriadă - ceva asemănare e, dar, ca la radio Erevan, e invers. In 90, minerii (sau unii imbracati asa) spuneau la televizor ca au găsit valuta la PNTCD, si televiziunile prezentau declaratia. Acum televiziunile fac declaratiile, ”minerii” au costume de firmă și vorbe in loc de bâte. Nu prea poți să ii urci în tren că au mașinile lor. Un lucru e bun: noii mineri nu sunt manipulați, ei sunt platiți. In fine, până să li se taie plata lor, putem să voluntariem noi, de jur imprejur, că vine vorba unuia ”Putem inainta fără teama de a depăși adevărul” Hai să lăsăm minciuna de căruță, domnule.
Care adevăr?, m-a întrebat un amic. Cum sa zic, uite ”adevărul de proximitate” - oamenii lângă care am mers aseară nu primiseră bani, nu scandau sa cadă guvernul, nu erau chemați de ong, nu erau câteva mii și chiar ceva zeci de mii, sau ”adevărul de competență” - am înțeles de la un specialist in stiinte juridice că Ciorbea se referă la lucruri legitime in sesizarea aia a lui; bașca, desigur, ”adevărul practicat”nu mint, consider că un furt e un furt, dar sunt conștientă că au fost situații când nu am primit amendă deși era caz, că fac plăți pentru diverse servicii pentru care nu primesc chitanță. Plus adevărul practicat că mi-e frică în țara mea, că nu reclam pe vecinul care a contractat o lucrare mare (făcută prost) pentru casa comună, pentru care nu are acte, pentru că e persoană care a lucrat cu persoane importante, că nu reclam huliganul care m-a impins în zăpadă deși am văzut pe ce poartă a intrat pe strada Witing; ba chiar nu mai merg pe jos pe acolo. Dar merg pe la Universitate
Mai e și adevărul faptelor rele ale pesedeilor, fapte făptuite, de le-am chiar simțit - ”adevăr de contact”, ca să zic așa. Intervine și ”adevărul de reputație”, nu zic nu. Cei de la PSD s-au asigurat că în mult iaurt li se va sufla, pînă să creadă lumea că e iaurt și nu fiertură.
Și să știți că educația nu e determinantă în ce înțelege omul din ce vede - am amici cu facultăți și titluri universitare abonați la reteveie. Emoția e ceva din care cu greu scoți un om. Work in progress. Uite, ia să produc io nițică ostilitate în bulă: emoția aia produsă de memeificările ”pfff, ce inteligent le-a zis-o” ne place, dar nu f a c e nimic, ba chiar convine manipulatorilor, ”lasă-i să se bucure, îi ține ocupați”. Cum ar fi: ”și în closet, românul tot e poet”. Of
(Desigur, se vede că nici eu nu am rezistat să nu fac pe deșteapta - ”nici în closet” - cu mica găselniță de a deriva numele televiziunii mincinoase RTV în ”reteveie”. Mdeci... @poetul din fire n-are lecuire, domnule!)
Postări
