Motanov Motanul Mov este coachul de imaginație care se ocupă cu antrenarea (păi, ovcozzz) oamenilor cu mintea tânără (că așa e descris targetul frumosului proiect cultural-educativ Revista de Povestiri). Motanov are el însuși Academie!, și site, și organizează ateliere pentru copii - pentru copiii celor cu mintea tânără - cei cărora le dă pe acolo (prin minte!) - că e foarte bine să îi antrenezi talentul copilului, că e mai bucuros și are mai multă încredere în el să facă lucruri când își vede lucrul cu ochii :) Povestirile sunt tipărite și autorii le iau acasă. Puteți citi aci varianta pdf: http://www.motanov.ro/wp-content/uploads/2014/02/REVdePOV_NAIVELE.pdf
Motanov se ocupă și de adulți, în fiecare seară a zilei de muncă :)
Puteți participa pe pagina lui de facebook - aici - sunt teme foarte faine!
Onorată să apară în cuib!
Salut, nestworkerițo :) Așa, ca între coachi pe bune, Bunea dragă, vreau să-mi`au (se citește ”meow”) câteva răspunsuri de la tineee
Salut, moveule ;), cum bine știi, noi, antrenorii, avem mai ales întrebări. Dar și observări de calitate, da.
Păi, asta e, observări. Eu observ că, deși nu ții antrenamentele în fiecare seară, ca mine, și nici măcar în fiecare lună!, în feedback-ul de la absolvenții atelierului
tău NESTworking, participanții zic că
le e de folos și în relația cu copiii lor - și cu părinții lor, că sunt și
participanți foarte tineri. Ce le faci?
Ce le fac?! Domnule,
aș zice că le fac… loc! Și nu glumesc. Oamenii sunt înghesuiți de șefi, de
context, de către proprii părinți sau, da, chiar de their significant others. Nu mai știu care e locul lor, nu mai au
timp să își aleagă locul și să îl ”amenajeze” așa cum vor. Atelierul e un loc
în care poți să stai în locul pe care îl vrei, să îți faci locul tău, să te
bucuri de el, să fii conștient de el și de faptul că nu poate să ți-l ia
nimeni. Dar și că nici tu nu poți atenta la locul altuia.
Dacă ai căzut pradă
”obiceiului înghesuirii”, ca să zic așa, te apuci și tu să îi înghesui pe
alții, și, desigur, îi alegi pe cei care opun cea mai mică rezistență. Și care
sunt ăia? Mno, ce să vezi: copiii. Și înghesuiala e un hap cu spectru larg: de
la înghesuială la propriu, la înghesuiala la figurat – părinți care stau cu
ochii în tot felul de device-uri, până la înghesuieli rafinate de tip teme și
parateme, să țină copilul ocupat. Îți înghesui copiii ca să îți faci loc ție?!
Oups.
La atelier observăm o
evidență: bunătatea nu se termină, nu
e o commodity, e un fel de a fi: dacă ai
fost bun azi cu unul nu înseamnă că nu mai ai și pentru mâine, și pentru
poimânie. De fapt, ”observarea” și ”întrebarea” sunt abordările de bază în
atelier – self awareness and critical
thinking, cum li se zice în obște. Pe aceste căi, cei care vin încep să
comunice cu ei înșiși altfel, cu mai mare atenție și responsabilitate,
reflectează la diverse aserțiuni care îi fac să aibă alte perspective asupra
lor, asupra puterii de a înțelege, de a alege și a face ce vor. Poate părea
paradoxal, dar calea sigură de a crește auto-controlul e să fii bun la
întâmplare. Crește astfel încrederea în tine însuți și stima de sine. Dar și
încrederea și respectul pentru altul. Și curiozitatea! De-adevăratelea. O
doamnă ne-a spus cum a reușit să obțină de două ori mai multe răspunsuri punând
mult mai puține întrebări decât de obicei fiului ei adolescent. Pentru că a
învățat în atelier să îl întrebi pe cel din fața ta nu pe cel din capul tău,
iar pentru asta e nevoie de timp și bunătate. Foarte multe așa-zise conversații
cu copilul - și cu alții, de altfel -
se întâmplă cu imaginea lui din capul nostru. Ăștia, alții, se supără și nu
spun de ce. Copiii spun… ”La ce te lefeli? Sau spun ”Vezi că simt că nu vorbești cu mine” așa cum
pot: sunt neatenți, nu răspund, mint, nu învață, sunt obraznici și, din păcate,
ajung să își facă și rău. Situațiunea e frecventă și în școală, între copii și
profesori. Apropo de întrebarea ta, știi că ”le-am făcut ceva” și celor de la
Teach for Romania - cei din primele două generații au aplicat și aplică la
clasă tehnici învățate la NESTworking. Mi s-a spus că au fost cazuri când au
preluat și copiii aceste obiceiuri de comunicare. Păi asta e chiar grozav!
(to be continued :) )
Postări
