Un an de voluntariat (coaching și nestworking) pentru oamenii care oferă timp - citește viață! - pentru a ajuta ca alți oameni să aibă posibilitatea să aibă o calitate mai mare a timpului copilăriei lor și, ca urmare, o viață adultă mai bună.
Proiectul Ajungem Mari este unul din cele mai curajoase, serioase și cu efect din România. Asta înseamnă că nu a ales calea ușurică pe care mărșăluiesc multe ONG-uri care fac lucruri pentru imaginea șefilor lor. Ajungem Mari înseamnă timp nu momente, înseamnă, adesea, că voluntarii nu pleacă acasă satisfăcuți de sine, ci preocupați ce să facă diferit pentru ca acei copii cu care lucrează să fie mai încrezători în viitorul lor, deci mai responsabili de cum își trăiesc prezentul.
Voluntarii de la Ajungem Mari înțeleg și simt că e o plăcere să fii Moș Crăciun sau Iepuraș Pascal, dar e o bucurie să fii cel care, de-a lungul unui an! - sprijină un copil dintr-un centru de plasament să aibă o viață un pic mai aproape de cea a copiilor mai norocoși care cresc în familii cărora le pasă de ei.
Iată-mă aci, cu cea mai valoroasă medalie pentru voluntari de la Ajungem MARI, pusă alături de cărțile de ”creștere” din zona dedicată lor din biblioteca noastră.
Dificultatea de a trăi, Francoise Dolto//A deveni o persoana, Carl Rogers//Fără granițe, Ken Wilber//Strategii de geniu, Robert Dilts - Cărți pe care le-am recomandat.
Strategii de geniu pentru copii din centre de plasament? - poate veți zice domniile voastre.
Păi, vorba lui Heraclit, zeii mișună prin orice bătătură. Of, chiar și prin cea bătută - și nu doar de soartă, mama ei de nemernicie omenească.
Hai, că dacă nu, cine?! — with Ajungem MARI.
Un efect lateral, dar foarte însemnat, e că, prin acești oameni, crește gradul de conștientizare și responsabilizare la nivel social - societatea românească însăși are ocazia să se maturizeze practicând responsabilitatea și deprinzând obiceiul de a face lucruri despre care, adesea, doar vorbește. Și să fie mândră! Am învățat de la coachul meu că mândria nu e o chestie de lucruri mărețe ci este un obicei pe care îl deprinzi făcând cel mai mic lucru ce îți stă în putință - pfff, ce expresie faină! Fapta stă în putință, totul e să ai curaj să o scoți de acolo, să o treci în realitate. Isprava asta te va face să te simți mândru, va crește încrederea că poți să faci lucruri, și le vei face!
Iar mândria e „săgeata” - ca în fizică, diferența de grad - care determină spirala virtuoasă. Gradientul de creștere - ca să zic direct, că tot sunt aci pe blogul omonim :)
Postări
