Limbajul intrerupt - despre coaching pentru.. poeti!

”Am scris la un moment dat un text despre limbajul intrerupt,
unde am vrut sa spun ca limbajul intrerupt pentru mine inseamna acel spatiu al literaturii in care un autor se opreste si se uita inapoi.
Incepe sa mediteze: de ce trebuie sa fac asa si nu altfel.
Acel spatiu in care mediteaza si schimba perspectiva.
Si atunci umbra se transforma, lumina se transforma,
spatiul capata alta dimensiune,
absenta devine nu vizibila ci necesara –
o resimti ca fiind necesara -,
si poti sa lucrezi in liniste si pace.
Si poti sa te duci in lume cu lucrul asta.”
Angela Marinescu
de aici: http://petrisure.wordpress.com/

In coaching, "limbajul intrerupt"
este chiar recursul la antrenament:
cand (dis)cursul vietii tale te nemultumeste,
cand te opresti din dialogul interior,
cand iei distanta fata de cel care esti pana in acel moment,
si faci loc celui care vrei sa fii de atunci inainte.

Coachul e cel care valideaza absenta lui tu-cel-de pana-atunci,
valideaza tacerea si provoaca meditatia/reflectia
prin intrebari la care numai tu stii raspunsul,
propunandu-ti 'locuri de privit’,
din care numai tu stii ce si sa vezi.

Coachul da pregnanta noii dimensiuni a spatiului
astfel validat prin insasi prezenta lui acolo,
te asista sa locuiesti in chip nou
acest spatiu nou si sa fii, astfel, tu-cel-pe-care-il-cautai,
cel cu care ’sa te duci in lume’.

Coaching-ul este despre antrenarea creativitatii,
despre invatare responsabila de intentia personala de viata.
Orice mare scriitor are un coach interior -
cu cat mai recunoscut si folosit, cu atat mai mare creatorul.
Cum a ajuns el acolo, in interior? Despre coach zic.
Poi, din afara. A fost recunoscut -
in toata plinatatea sensului acestui cuvant. Si crescut.
Asta se intampla in coaching.