legată de prezent: nu ai cum să excelezi dacă nu eşti cu tine.
Zona de excelenţă e aşa-zisa ”flow zone”,
(Mihaly Csikszentmihalyi)
când tot ce faci e un legato către un sens al tău,
la un maxim al potenţialului tău, acela care e.
Condiţia contiguităţii cu tine e asigurată de
capacitatea de a fi prezent în fiecare tu.
Şi iata cum înţeleg cum e cu l epicier/băcanul/
lui Noica - cum e cu fericirea omului care ştie mai puţine cuvinte,
şi de care filozoful era îngrijorat: cum să îi ”faci” acces la fericire?!
Oamenii aşa-zis simpli au şi ei zona lor de excelenţă -
acele lucruri pe care le fac bine, cu abilităţile lor
(pricepere şi creativitatea),
ei sunt prezenţi în lucrul pe care îl fac.
Faptul de a putea fi (a conştientiza că eşti)
în acelaşi timp cu tine dă fericirea.
Aşa se face că toţi oamenii pot fi -
şi sunt! - fericiţi.
Când eşti complet absorbit de/în ceea ce faci,
cu tot cel care eşti.