Cand ai inceput sa faci coaching?
Magda Bunea: Intotdeauna, vorbind cu
mine - sau.. tacand eu pe langa ei - oamenii imi spuneau ca simt ca au mai mult
incredere, ca simt ca pot sa faca lucrurile pe care si le doreau. As putea zice
ca am inceput sa fac coaching "din fire"! Desigur, e vorba mai
degraba de "spiritul coaching-ului", instrumentele profesiei le-am
invatat in 2006.
Chiar imi plac oamenii
si cred ca se vede, asa ca "ma arat". Exista aceasta idee la scoala
de la Palo Alto. ca relatia bate informatia - poti sa-i spui cuiva ca-l
iubesti, dar, daca tonul sau postura sunt intr-un fel, nu te va crede. Cred ca
stau bine la relatie, la comunicarea non-verbala, care se citeste imediat.
Comunicarea non-verbala
conteaza foarte mult, nu ca au facut studii cercetatorii, ci obiectiv vorbind.
In primii ani nu avem uzul cuvintelor si intelegem tot ce ni se intampla
"citind" imagini. Atunci, vazand o persoana, stii in mare parte cum
este.
Asa, carevasazica, intre
timp, am facut un curs lung, sase modele, pe parcursul unui an intreg, de "Excelenta
in training", pentru ca, la data
respectiva, in 2005, era singurul program din Romania care avea un modul
dedicat coaching-ului, alaturi de elemente de Analiza tranzactionala,
Comunicare experientiala, Programare neurolingvistica.
Si, da!, ma interesa
coaching-ul dinainte - avant la lettre, cum se spune, asa ca, in 2007, am fost in prima
promotie a singurei scoli de coaching din Romania, recunoscute de catre ICF (International Coaching Federation).
Am si tradus doua carti
fundamentale pentru activitatea de coaching. Am tradus "Jocul interior si
stresul" de Timothy Gallwey, care este fondatorul coaching-ului, prin anii
1970. Citindu-l si traducandu-l pe Gallwey a fost o schimbare de paradigma in
felul in care ma raportez la coaching, pentru ca trebuie sa fii mai terestru.
Am vazut ca in coaching tendinta este sa faci performanta intelectuala, sa puna
coach-ul o intrebare de sa-l nauceasca pe om. Dupa cum spune Gallwey, lucrurile
pot fi mult mai simple.
A doua carte de coaching
tradusa este "Ghid complet de coaching in organizatii", dupa scoala australiana, stabilind un
fel de limbaj al profesiei in Romania. O profesie nu este asimilata intr-o
cultura pana nu are limbajul specific asimilat, ca sa se poata discuta.
Termenul de coach a ramas "pe-acolo", pentru ca il poti traduce prin antrenor, dar ceea ce avem noi
aici il ciunteste, pentru ca nu este numai un antrenor de sport. S-a tradus la
un moment dat instructor, ceea ce este cu totul nepotrivit, pentru ca un coach
este un
potentiator.
Coaching-ul este, in
fapt, un management al schimbarii: am si scris intr-un articol despre asemanarea dintre modelul
clasic de antrenare - GROW (goal, reality, options, way to act) - si modelul
lui John Kotter de implementare a schimbarii. Coaching-ul este un proces de
invatare si de incredere in tine. Eu ii dau omului niste instrumente, ca sa
stie ce se intampla si sa recunoasca mai usor.. piedica.
Din interviul Un om frumos este un erou ospitalier
Ce fac oamenii cu instrumentele, cum încep să nu se mai împiedice, aici:Toţi participanţii spun că le-a crescut încredere în ei
Cum să veniţi la şcoala noastră de comunicare, aici: NESTworking, ultimele locuri la ultimele două ateliere înainte de vacanţa de vară