Simțul ridicolului (definiția bunicii mele :)

Mama o invita duminica la masă la noi, drumul includea și un vârf (mic) de delușor, pe care iarna, de la săniuțe, se putea aluneca. De la o vârstă încolo, bunica a refuzat să mai vină - a zis că nu vrea să cadă. Familia a aprobat, păi da, să îți rupi vreun picior, asta ar fi grav. Bunica a zis nu, nu vreau să cad și să devin ridicolă. Așa a zis, fără semnul exclamării.

Nu îmi amintesc nicio situație în care bunica mea să fi fost ridicolă. Dacă detecta oameni cu potențial în a face realitatea lunecoasă (!) refuza drumul în preajma lor - necum cu ei.

„Dacă te amesteci în tărâțe, te mănâncă porcii, Menule!”

(Menule eram io :))

Diaconu Alexandrina, născută pe 23 septembrie 1906, învățătoare aproape 40 de ani la aceeași școală, cunoscută pe uliți cu numele „Doamna” (aici cu Domnița, strănepoțica)

Great minds think alike: Constantin Noica and Timothy Gallwey

"How to make that potentiality to be transformed in an act? (..)
An Edison said that genius is 1% inspiration and 99% perspiration. Everything changes suddenly: then it means that intervention from outside is not only possible, but it becomes mandatory: the coach appears.Because everything in great, performance culture happens like in great, performance sports: under the action of a coach. (..)
Throughout a lifetime, the candidate for performance must sweat. (..)
So where are our coaches? ” (The 22, Constantin Noica)

In the 70's, philosopher Constantin Noica wrote, in Romania, about the need for coaching, about inner obstacles overcome by outer obstacles, "built" consciously.
At quite the same time, Timothy Gallwey was writing in the United States about the need for coaching, about inner obstacles overcome by outer obstacles, "chosen" consciously. Both Noica, and Gallwey trusted in "the each of us life`s intention", and in each person`s ability to live on the level of her/his performance. They both understood the need to be accompanied - to receive full and trustful attention of an other person. One called this other person "antrenor"(Romanian word for coach) the other a coach.

Well, today is Romania National Day - and I want to honor it highlighting this interesting synchronicity.
In the video it is our compatriot reading his article `Cei 22`

https://www.youtube.com/watch?v=VdSx8JrDQA0

“I think we sometimes confuse effortlessness with accuracy” - Chris Chabris

Today reading: Intellectual Humility - the importance of knowing you might be wrong.

A long article about why is difficult to form the habit of saying ”I was wrong”.
One cause is the one I quoted in the title of this post.

Others are related with well-known experiment in social media - ”The Dress”, people seeing two different colors, and ”Yanny or Laurel”, people hearing a name, and others the other. Of course, these experiments new media has facilitated are decades preceded by classic experiments:
   &Co
and, of course, by the more intellectual approach - Wittgenstein duck/rabbit drawing.



Another interesting take from the article:

”Similarly, psychologists find when a lie is repeated, it’s more likely to be misremembered as being true, and for a similar (effortlessness, as quoted in my title, my note, m.b.)) reason: When you’re hearing something for the second or third time, your brain becomes faster to respond to it. And that fluency is confused with truth.”

Sadly, so often we do repeat lies to us! And they become beliefs. And we have to work hard to observe that many of them are limiting beliefs.

”When we’re taught or learn to fear other people, our brains distort their potential threat. They seem more menacing, and we want to build walls around them. When we learn or are taught that other people are less than human, we’re less likely to look upon them kindly and more likely to be okay when violence is committed against them. ”

And I must highlight that is the same case with taught or learn contempt, mistrust, hate, disgust - let notice that all these are fear-related feelings. So, we do build self-fulfilling prophecies, and it becomes a sort of ready-made and effortlessly to act upon scenarios. It is to emphasize that these ”knowings” not only they are bad for our relationship, but they keep us in ignorance - and more: an ignored ignorance.

“Our ignorance is invisible to us,” David Dunning, an expert on human blind spots, says.
You might recognize his name as half of the psychological phenomenon that bears his name: the Dunning-Kruger effect. That’s where people of low ability — let’s say, those who fail to understand logic puzzles — tend to unduly overestimate their abilities. Inexperience masquerades as expertise.”

On the other hand, any human being need to have solid convictions, based on knowledge and experience, revisited from time to time to update them to new information. A sad example of to late updating was that storm of questioning Google what is EU after the vote for BREXIT. Being curios is a good position in life, in general - maybe is even more effective as a term than being open.

”To be more intellectually humble, we need to be more transparent about our knowledge. We need to show others what we know and what we don’t.
And two, there needs to be more celebration of failure, and a culture that accepts it. That includes building safe places for people to admit they were wrong”

The article conclusion is a valuable valid perspective on coaching environment too. And a true instrumental one we act upon in our NestworkingTM endeavour.

2020: să începem!

Dadada, și anul acesta :)

Întâi, să ne gândim cum trebuie la trecut. Aceste versuri ale lui Emily Dickinson îmi pare utile (oups!) în exactitatea lor frumoasă:

LOOK back on time with kindly eyes, He doubtless did his best; How softly sinks his trembling sun In human nature’s west! (Part Four: Time and Eternity, VIII) Și, pentru viitor, iată un gând care îmi pare potrivit - de pe coperta numărului 9 a Revistei de Povestiri:  Îmblânzirea anului nou ține-l în brațe încă din primele zile pune-i un orizont pe cap să nu răcească imaginează-ți-l în cele mai glorioase ipostaze și râzi cu el în fiecare zi un an cu lov! Iar pentru că un cuib pare un loc bun în care să te (re)găsești, mă bucur și anul acesta să ne întâlnim la atelierele de coaching de grup - Nestworking!

2019: să începem!

În primul rând, să fim bucuroși că suntem de față :)
Apoi, hai să îi facem lui 2019 cuib pe măsură - pentru că, la fel ca fiecare an, el, anul, își spune „I believe I can fly”
Și, ce să vezi, chiar poate! ;)
E prima lui natură - timpul zboară!
Tu? Ce natură vrei să exerciți anul ăsta?
Te așteptăm în cuib să o antrenezi pe măsură - măsura ta aleasă (sic!) nu alocată de cine știe cine și pentru ce de-a lungul vieții.
NESTworking*In the mood for grow​




Imagine de aici.

Și, dacă e vorba de scris, în aceeași măsură e vorba de vorbit. Așa că hai să fim atenți - să dăm importanță maximă acestui „underrated little asset” - cum numește Daniel Goleman ATENȚIA.
 
''Ca să muncim, mai şi gândim'', dacă e să zic aşa celebra strigătură din zorii capitalismului românesc: ''noi muncim, nu gândim''. Explorarea realităţii, a necesităţii, a opţiunilor, a planurilor se face în cap, cu cuvinte - cu un cuvânt: clarificarea. Şi chiar şi motivaţia de a face ce ai plănuit se întâmplă tot cu cuvinte.

NESTworking este un program transformaţional. Citez adesea un participant la atelierul nostru, a spus: ''Hmmm. După atelierul ăsta simt că sunt mai inteligentă, citisem mult, dar acum mi se clarifică lucrurile.'' Clarificarea este condiţia oricărui proces reuşit de schimbare.

Vă invit să mergem împreună, în înaintea pe care şi-o alege fiecare.
NESTworking e un mediu de creştere - îţi iese înainte :), cum zicem noi despre cei care ne întâmpină cu admiraţie, încredere, dar şi curiozitate bucuroasă!

Zeii mișună prin orice bătătură. Of, chiar și prin cea bătută

Un an de voluntariat (coaching și nestworking) pentru oamenii care oferă timp - citește viață! - pentru a ajuta ca alți oameni să aibă posibilitatea să aibă o calitate mai mare a timpului copilăriei lor și, ca urmare, o viață adultă mai bună.

Proiectul Ajungem Mari este unul din cele mai curajoase, serioase și cu efect din România. Asta înseamnă că nu a ales calea ușurică pe care mărșăluiesc multe ONG-uri care fac lucruri pentru imaginea șefilor lor. Ajungem Mari înseamnă timp nu momente, înseamnă, adesea, că voluntarii nu pleacă acasă satisfăcuți de sine, ci preocupați ce să facă diferit pentru ca acei copii cu care lucrează să fie mai încrezători în viitorul lor, deci mai responsabili de cum își trăiesc prezentul.

Voluntarii de la Ajungem Mari înțeleg și simt că e o plăcere să fii Moș Crăciun sau Iepuraș Pascal, dar e o bucurie să fii cel care, de-a lungul unui an! - sprijină un copil dintr-un centru de plasament să aibă o viață un pic mai aproape de cea a copiilor mai norocoși care cresc în familii cărora le pasă de ei.

Iată-mă aci, cu cea mai valoroasă medalie pentru voluntari de la Ajungem MARI, pusă alături de cărțile de ”creștere” din zona dedicată lor din biblioteca noastră.

 

Dificultatea de a trăi, Francoise Dolto//A deveni o persoana, Carl Rogers//Fără granițe, Ken Wilber//Strategii de geniu, Robert Dilts - Cărți pe care le-am recomandat.
Strategii de geniu pentru copii din centre de plasament? - poate veți zice domniile voastre.
Păi, vorba lui Heraclit, zeii mișună prin orice bătătură. Of, chiar și prin cea bătută - și nu doar de soartă, mama ei de nemernicie omenească.
Hai, că dacă nu, cine?! — with Ajungem MARI.

Un efect lateral, dar foarte însemnat, e că, prin acești oameni, crește gradul de conștientizare și responsabilizare la nivel social - societatea românească însăși are ocazia să se maturizeze practicând responsabilitatea și deprinzând obiceiul de a face lucruri despre care, adesea, doar vorbește. Și să fie mândră! Am învățat de la coachul meu că mândria nu e o chestie de lucruri mărețe ci este un obicei pe care îl deprinzi făcând cel mai mic lucru ce îți stă în putință - pfff, ce expresie faină! Fapta stă în putință, totul e să ai curaj să o scoți de acolo, să o treci în realitate. Isprava asta te va face să te simți mândru, va crește încrederea că poți să faci lucruri, și le vei face!
Iar mândria e „săgeata” - ca în fizică, diferența de grad - care determină spirala virtuoasă. Gradientul de creștere - ca să zic direct, că tot sunt aci pe blogul omonim :)

Romania 100 ani

La mulți ani!


 


Trei pinguini, foto fotografiată de mine din cartea Carolei Giedion-Welker, Brâncuși