Pentru CE eşti lider?

Despre leadership în social media

Leadership-ul a devenit o preocupare majoră a mediului de afaceri, depăşind chiar dezbaterile despre actul de a conduce din zona politicului, zona-matrice a acestui concept. Paradigma liderului ca deţinător al puterii a trecut în cea a liderului ca organizator al unei companii – ambele se referă însă la viziune şi victorie, fie ea politică sau economică.

În antichitate, discuţiile despre ”republică” şi conducătorii ei erau purtate de Platon chiar cu şi împreună cu cetăţenii acesteia, cu cei conduşi. Economia modernă a abordat leadership-ul la nivel de experţi – ”discuţiile” au dat teorii şi modele de aplicat. Democratizarea accesului la putere a făcut trecerea de la liderul care ”se naşte” la liderul care ”se face”. Însă, în timp, s-a dovedit că liderul ”se percepe”!

Subject: Există vreo legătură între leadership-ul corporativ şi leadership-ul militar?
Unul dintre cele mai comentate subiecte online a fost legătura dintre leadership-ul corporativ şi leadership-ul militar. Suntem înclinaţi să credem că, în armată, leadership-ul se rezumă la ”comandă şi executare”, în timp ce leadership-ul corporativ se bazează pe consens şi ţine seama mult mai mult de oameni.

S-au găsit următoarele asemănări:1/obiective şi scopuri; 2/”filozofia” şi tehnicile; 3/stiluri şi metode. Dar şi următoarele deosebiri:1/obiective şi scopuri; 2/”filozofia” şi tehnicile; 3/stiluri şi metode.! :) (fiind vorba de social media am ales să mă ”emoticonez” aşa)

Concluzia la care a subscris majoritatea celor câteva zeci de comentatori a fost că ”depinde”! Dar şi în organizaţii, şi în armată, ţelul este acelaşi, iar o afacere bine condusă seamănă tare mult cu un regiment bine condus. Ambele structuri sunt organizaţii compuse din oameni şi oamenii răspund la acelaşi tip de leadership. Desigur, există diferenţe specifice în privinţa sarcinilor şi conţinutului verbal şi nonverbal – stilul autocratic din mediul militar se poate dovedi lipsit de eficacitate în mediul de business. Deşi în armată gradele sunt folosite obligatoriu în formula de adresare iar în afaceri doar uneori, respectul pentru ceilalţi este, în ambele situaţii, o atitudine necesară pentru succes.

Onoare versus.. criză economică
Diferenţa de calitate în leadership - militar sau corporativ - e dată de capacitatea liderului de a alege stilul de conducere cel mai potrivit situaţiei curente şi de determinarea de a face alegerea respectivă, renunţând la confortul abordării de tip ”a mers atunci, va merge şi acum”. Atenţia la cei pe care îi conduce şi, prin aceasta, evaluarea permanentă a modalităţii lor de răspuns sunt instrumentele de bază ale oricărui lider eficace.
Ceea ce în armată trece drept activitate de robot este, în fapt!, activitate complet focalizată pe obiectiv – acel gen de activitate care ”antrenează” deprinderea de a fi concentrat – prezent - folosită în programele de training pentru dezvoltarea abilităţilor de leadership.

Un lider capabil în armată are succes şi în business, şi reciproc, deşi se afirmă frecvent că tocmai lipsa de leadership de tip militar, unde onoarea ocupă un loc central, a dus la recentele derapaje morale din leadership-ul de business, cu consecinţele economice actuale (Enron, Barings Bank etc.). Pe de altă parte, dacă ar fi de ales să înlocuieşti conducerea politică a unui stat, nici leadership-ul militar, nici cel de business nu e agreat!

Pentru CE eşti lider?
”Arta războiului”, cartea faimoasă a lui Sun Tzu, are mare trecere în multe domenii - militar şi economic -, dar una e să-ţi pierzi viaţa şi alta să-ţi pierzi job-ul. Poate de aici şi diferenţa în calitatea lucrului în echipă în cele două arii de activitate. Şi totuşi, semnificaţia uneltelor leadership-ului este aceeaşi: un bici este un bici, iar grija pentru celălalt este grijă pentru celălalt. La fel, capacitatea de a determina oamenii să îşi asume responsabilitatea pentru lucrul făcut, precum şi capacitatea de a-i determina să te urmeze.

E de remarcat că accesul la conducerea unei naţiuni era condiţionat de abilitatea de a conduce armata, de a câştiga războaie – pentru naţiunea respectivă. Pornind de la celebra replică a lui Richard al III-lea, ”Un cal, un cal! Regatul meu pentru un cal!”, trebuie reflectat la întrebarea: pentru CE eşti lider?

(articol apărut în luna iulie în revista de people mnagement, AIDA, editată de România liberă)

despre x% din ”eu”

(te) alergi?!
pune un "stop" -
s-ar putea să te.. prinzi! (sic)

completeaza urmatorul tabel ”eu”
viata mea apartine:
a % apartine persoanei A //
ce am castigat cedand acest procent?//
ce trebuie sa dau inapoi ca sa il rascumpar?//
ce voi castiga astfel?//

b % apartine persoanei B //s.a.m.d //.....
.
.
.
f % apartine firmei in care lucrez//
ce am castigat cedand acest procent?//
ce trebuie sa dau ca sa il rascumpar?//
ce voi castiga astfel?//

.
.
x % imi apartine mie// ce castig din asta?//
ce as castiga mai mult daca as avea mai mult?//
ce pot sa fac chiar acum ca sa am mai mult?

adică ”acum-acum” :)

In atelierele NESTworking pe care le sustin acum, la patru ani dupa aceasta postare, plantam cu grija, asa cum vrea fiecare, pentru ca fiecare isi creste mult valoarea.. "x": CAT IMI APARTIN MIE?

In perspectiva cresterii controlului asupra propriei vieti, un text util puteti citi aici:
''Locus of control'' - from limiting belief to empowering belief

un festival ”de ţară”

mda.
s-a terminat şi festivalul Enescu -
rotund, ca Pădurea spânzuraţilor
la liceu învăţăm asta -
că romanul se termină cu scena cu care a început,
dar cu alte personaje.

festivalul s-a terminat cu scena de început
în oglindă, deci.. invers.
la 1 septembrie, sala aplauda
între părţile lucrării respective, iritând
dirijorul şi orchestra - jignindu-i, în fapt.
la 25 septembrie, sclipitorul dirijor
al minunatei orchestre franceze,
nu a mai lăsat loc de aplauze între
două lucrări - ultima dintre ele, foarte cunoscută -
asigurându-se că sala va fi iritată,
jignind-o, în fapt.
asa.
deci am ascultat un ”Debussy-Ravel.”
cam împietriţi, aşEa.
nu ştiu în ce concert din ce ţară
cineva şi-ar fi permis un astfel de gest.
la noi ”a mers şi aşa”
in fine.
poate domnul dirijor a vrut să facă
dinadins legatura dintre două piese
care erau inspirate de acelaşi tărâm -
spaniol, Iberia şi Bolero.
dar nu ne-a anunţat.
da.
trăim în românia şi asta ne scuipă tot timpul -
unde ”asta” poate fi ea, ţara,
sau poate fi el, faptul de a trăi aici.

(m-am cam supărat -
dar a fost tare greu acel moment.)

david garrett

http://www.youtube.com/watch?v=TDbM_9O2uAk
asta a cantat aseara, la Festivalul Enescu
la min 3:27 e imposibil sa nu ţi se intâmple ceva!

ah, si pentru doamne:)
http://www.youtube.com/watch?v=K0W2kcH74Ws&feature=related

la bis, a cantat si The Flight of a Bumble Bee,
piesa care l-a facut cunoscut in zona.. recordurilor!
(parca in 106 secunde, cea mai rapida)
http://www.youtube.com/watch?v=Q15yi6CqZ2U&feature=related
la recorduri ne pricepem toţi!
aşa că au apărut tot felul de comentarii răutăcioase.
(chiar, nu există Cartea Performanţelor!)

omul e un performant si un performer -
trebuie ascultat - şi văzut
cum vine şi pleacă spre/dinspre public:
te imbratiseaza, te ia cu el
se bucura si iti propune sa te bucuri si tu.

David Garrett practică bucuria jocului cu vioara -
de la patru ani, când a vrut jucăria fratelui său mai mare,
a vrut acea vioara, să se joace/play cu ea.
Dar ce muncă enormă,
câtă responsabilitate faţă de ceea ce simţi că eşti
ca să ajungi să ”playing the violin” - a Stradivarius one!

(io m-am bucurat, poate, si pentru ca seamana cu Kurt Cobain.
de altfel el si cantă Smells Like Teen Spirit.
http://www.youtube.com/watch?v=4tUrn-EESBc)

altfel, totusi, ce sa zic, nu mi-a placut în concertele alea mari -
mai creşte el...

viitorul in trecut ;-)

Coaching through biofeedback in heart desease
/Aparat pentru antrenament prin biofeedback in afectiuni cardiace/
Magda Bunea/Lucrare de Diploma/
Facultatea de Electronica si Telcomunicatii

”O noua modalitate de asistare a bolnavului
in care acestuia ii revine -
mai clar, si in primul rand -
responsabilitatea si puterea asupra propriei sanatati,
luindu-si functiunile fiziologice sub control voluntar.
(..)
Organismul este un sistem autoreglabil prin feedback. (..)
Feedbackul actioneaza si in cadrul formelor de gandire,
si in intreaga reglementare
constienta si neconstienta a conduitelor.
Există feedback de dezvoltare - valorile sistemului
se dezvolta in relatie circulara, marindu-si potentialul.
Şi există feedback de stabilizare -
creaza functionalitatea confortabilă sistemelor.(..)”

Rolul coach-ului este de a sprijini dezvoltarea,
oferind putere/empowering, încredere şi un mediu safe
acelor momente dificile în care
ieşi din confortul sitemului ”practicat”
pentru a înainta -
în pofida ”atracţiei” re-stabilizării -
spre împlinirea potenţialului.

Clar. Mă ocup de coaching de foarte mult timp! :)

The Importance of Being Earnest*

Dacă sunt cu zece ani mai mare,
inseamna ca sunt mai mare,
nu că sunt mai mica!!!
:)

MB

* e o piesa de Oscar Wilde
in contextul cresterii
- în vârstă, în.. viaţă -
onestitatea imi pare a fi temelia.. măririi!

despre controlori si leadership

”Mă concentrez mai mult asupra
obiectivelor pe termen scurt,
asupra cărora există mai mult control,
decât pe cele pe termen lung?”

E o intrebare clasica in chestionarele de evaluare
a leadership-ului.
Leadership nu ai degeaba, ci ca sa fii recunoscut* ca lider**.
(In schimb, poţi să fii lider degeaba.)

Intrebarea măsoară, de fapt, valoarea pe care o acorzi
capacităţii de a gândi pe termen lung -
a fi capabil sa ”vezi” afacerea crescând
spre potenţialul ei maxim -
capacitatea de a avea viziune.
Viziunea constructivă este definită
în termenii văzului strategic -
viziunea nu este o vedenie.

Preocuparea să controlezi pe termen scurt
arată lipsă de viziune.
Nu poţi să controlezi ce nu vezi,
aşa că nu laşi nici pe alţii să vada,
şi, desigur, nici să facă ceva ce depăşeşte
zona ta de competenţă.. ''vizionară''.

În schimb, ”controlorii” se tem de vedenii,
şi, astfel ”născute” de ei,
vedeniile încep să bântuie toată organizaţia,
şi toţi angajaţii să le vadă şi să se teamă.

Ca observator din afară al unei astfel de companii,
nu te temi, dar te întrebi:
”Ce e asta? O organizaţie sau am avut o vedenie?!”

*recunoscut in sensul: ”cum il vezi, cum stii ca e”
** pentru că, desigur, leadership nu se scrie leadersheep.
Şi nici nu se face! (a se citi expresia în ambele ei sensuri)

Cum să-ţi începi* ziua din doi paşi

1.”Multumim ca v-ati jucat cu noi!”
ultima comunicare din ziua de ieri,
tocma de la… RIN :)

2.”Multumesc! Let’s GROW!”
prima comunicare pe ziua asta,
tocma’ de la Cluuuuj :)

Multumesc: MULTUMESC!

Clar, am o directie:
drumul de o mie de Li incepe cu primul pas –
clar am o direcţie bună:
am pastrat-o si la al doilea pas :))

dovada.. legaturii**?!
http://www.youtube.com/watch?v=9qzGo_tLAfI

„Satul e în sărbătoare/Toboşarul strigă tare
”HAI CU TOŢI LA JOC”
(E o inregistrare din 1995.
Un gand pentru Iuliu Merca, acolo unde se afla el.)

*E de observat ca ziua incepe ea,
nu o incepi tu.
Daca ar incepe cand vrei tu,
cand ar incepe ziua ta?!
Aaa – seara?! La «sala»? In the club?
La usa gradinitei, cand iti astepti copilul?
Acasa, cu ai tai dragi? La televizor?!
Haiti.
Poi, cate ore are ziua ta?! Dar viata?

** pour les connaisseur: ”dovada la lucrare” :)

I guess I'm doing fine, indeed!

"Well, I ain't got my childhood
Or friends I once did know.
(..)But I still got my voice left,
I can take it anywhere I go.
(..) And I've never had much money
But I'm still around somehow.
(..) Many times I've bended
But I ain't never yet bowed.
(..) I been kicked and whipped and trampled on,
I been shot at just like you.
(..) But as long as the world keeps a-turnin',
I just keep a-turnin' too.
(..)Well, my road might be rocky,
The stones might cut my face.
(..)But as some folks ain't got no road at all,
They gotta stand in the same old place.
Hey, hey, so I guess I'm doin' fine."

Bob Dylan

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=BSXY5xxZ9UM

care pe care!

Dezvoltarea personală nu poate fi mai mare decât omul.
Creşte şi te vei dezvolta.

MB

cum stau (!)/merge cu leadershipu'

Ce a ieşit la măsurătoare:

”Eşti o sursă de leadership.
Oameni integri ca tine sunt cei mai buni manageri.
Profilul tău arată o combinaţie de puncte forte
pe care numai 5% dintre cei evaluaţi o au:
atingerea obiectivelor, conştienţa sensului activităţii,
capacitatea de a te bucura şi a progresa prin ceea ce faci.
Aceste caracteristici sunt recunoscute ca fiind
factorii cheie în eficacitatea personală şi organizaţională.”

Human Synergistics

what is business about

A business has to be involving,
it has to be fun,
and it has to exercise your creative instincts.”

Richard Branson

Despre om ca despre operă literară..

”(...) unde există diferenţiere,
există tensiune, deci mişcare.
La limită, opera de cea mai mare originalitate
pare să se situeze în afara sistemului,
ca o fericită alternativă a acestuia,
dar, în realitate, tot ce o precede se află în el (..).”

Principiile comunicării literare, Maria Corti

pauza... a doua :)*

* în legătură cu postarea precedentă
http://coaching2success.blogspot.com/2011/09/pauza.html


Ar mai fi de observat că ”pauză”
e foarte aproape fonetic de ”cauză”.**

Ce înseamnă cauză?!
Poi, înseamnă, pentru cei mai mulţi dintre noi,
un ”de ce?” - înseamnă să ne folosim prezentul
ca să rezolvăm ceva ce.. a trecut!

Cauză înseamnă însă şi un ”pentru ce” -
să foloseşti prezentul pentru viitor.

Dacă, în pauză (:)),
îţi pui întrebarea ce cauză am eu?
care e răspunsul tău?!

Toate răspunsurile sunt bune,
dacă sunt ale tale -
dacă sunt ale altora (pretinse de sau preluate de la)
e de observat - a t e n t - în ce măsură
răspunsul tău e.. ”cauza” lor!


*asta (pauza/cauză) nu e o găselniţă ”subţire” -
cercetări neurolingvistice demonstrează
importanţa ”contiguităţii” fonetice
în structurarea limbajului/gândirii
şi, ca urmare, a realităţii pe care o instituie, numind-o.
(”figura fonică reiterativă”, Roman Jakobson)

Mecanismul - natural, desigur - e ”provocat”,
artificial, dar cu.. profit,
de comunicarea specifică marketingului.. de masă.
Mesajul publicitar manipulează (şi fonetic)
inducând publicului răspunsul dorit.
Dar, ce să vezi, observăm că există şi marketing.. ”de casă”-
”home made marketing” (sweet home?!)
sau ”organizaţional made marketing” (sweet company?!)
Dulci sau nu, ambele.. cauzează!
:)

pauza

Ieri am deschis televizorul! :)
nu il deschid prea des,
şi, când o fac, îl închid destul de repede.
De data asta am stat să mă uit:
erau nişte imagini minunat filmate,
însoţite de o muzică ca din peisaj.
”haiti, mi-am zis, ăştia au reintrodus p a u z a!!!”
”Pauza” era o transmisie tv -
probabil că era nevoie să se reconfigureze.. releele.
Ce e releul?!
Poi, e o chestie care, acţionată de un anumit ”stimul”,
conectează.. o realitate la alta :)
!

Te bucuri de realitatea la care eşti conectat acum?
Dacă nu, ce-ar fi să te deconectezi un moment
şi să foloseşti unealta STOP,
despre care vorbeşte Tim Gallwey aici:
Nu prea e de aşteptat să îţi revii în jocul exterior
dacă jocul interior e deja pierdut.
Dar cum ar fi dacă ţi-ai acorda câteva secunde să te întrebi:
”Pentru ce joc eu azi? Care e obiectivul meu aici?”

Tăcerea - în muzică şi PR/Festivalul Enescu

La începutul serii a vorbit domnul Pleşu - ”dichisit”,
ca să folosesc un cuvânt specific :)
"Muzica răstoarnă deprinderile noastre zilnice.
O piesă muzicală iese bine atunci când fiecare îşi cântă partitura lui şi sunetul global e bun. Fiecare e diferit, fiecare are melodia lui de cântat, dar miracolul constă în faptul că melodiile astea însumate dau o simfonie, dau un sunet comun. (..) Poate că vom reînvăţa, de la muzică, cum să fim diferiţi consunând, cum să trăim diferenţa simfonic. Se poate. Muzica o dovedeşte."

În muzică, tăcerea e începutul -
e ca golul în pictură,
ca separarea în paragrafe în scriitură:
e nevoie de loc pentru ca fraza,
oricare ar fi natura ei,
să fie sensibilă -
să fie, adică, simţită şi, astfel,
să ducă spre urmarea ei.
La Festivalul Enescu nu mai e loc -
şi nu mă refer la bilete -
nu e loc pentru această tăcere (în)cântătoare:
există spectatori care aplaudă
după fiecare parte a unei simfonii.
O mărunţesc. O ratează..

În PR, tăcerea e sfârşitul.
(”no news” is no more ”good news”
”no news” is.. the end)
Domnul Pleşu a sfârşit prin a face aluzie la
prezenţa imperiului austro-ungar
(dl Holender îi aminteşte puţin de Banat şi mult de Viena,
iar dl Hunor de Transilvania şi Ungaria)
şi a sa - un regăţean. (muntean)
Semnătura lui Enescu,
(alt regăţean. moldovean.)
enormă şi frumoasă, era în spatele domnului Pleşu.
Ocazia Festivalului Enescu a rămas în lumea ei.
Domnul Pleşu a ratat ţara..


alte aplauze (oups) aici:

http://coaching2success.blogspot.com/2011/04/generalul-beethoven.html