Dacă drumul e scopul, te grăbeşti sau nu te grăbeşti?!

”A ajuns o banalitate să susţii că 
experienţa drumului spre un scop e mai preţioasă decât scopul însuşi, 
care apare, în definitiv, ca un simplu prilej 
de a structura această experienţă în reprezentări posterioare. 

Un scop atins - oricare ar fi el - nu are altă valoare decât 
cea pe care i-o dăruieşte drumul parcurs până la el; 
or omul grăbit nu-şi atinge niciodată scopurile, 
pentru că face abstracţie tocmai de drumurile care îl duc spre ele. 

Grăbitul străbate în eternitate un nesfârşit deşert. 
Sub privirea lui, totul se preface în nisip: 
astfel că în fuga lui nebună, lipsit de orice punct de reper, 
el stă de fapt pe loc. 
A fi grăbit - arată Zacharias Lichter - 
înseamnă a urî lumea sau a nu şti s-o iubeşti - 
ceea ce e totuna.” 
Matei Călinescu/Zacharias Lichter