meaning by your being (sic)

 

A poem should not mean
But be
Archibald MacLeish

A fost citat pe facebook acest poem şi însoţit de întrebarea:

”Oare, oare, oare - nu ar fi nevoie şi de una, şi de alta?”

Am comentat aşa:

Io sunt cititor, public ”gen”.

Dacă meaningu nu mă îmbrăţişează, nu e! –

vorba aceea*:

”ce-ai vrut, domnule, cu tratatu de ontologie?

să te îmbrăţişez, dragă.”

Social media e un loc util, dacă îl ”utilizezi” cum trebuie.

Poţi afla multe lucruri ”pe iute” şi ”încredere”,

dacă ai în grup oameni care sunt referinţe în domeniile lor,

ei ”lucrează” pentru tine ca un certifyed browser

(ca outsider, nu poţi niciodată da nişte criterii de căutare

de calitatea celor date de cei care sunt specialişti pe zona aia)

Pentru un coach - dacă e coach -

feed-ul cu conversaţiile celor cu care e conectat

e ca agora cu atenienii lui Socrate!

Citeşti nonverbalul din spatele postărilor,

cadrul de referinţă al fiecăruia e mai vizibil chiar.

Şi pui o întrebare sau reformulezi o frază pe care

omul a scris-o şi care arată o 

pre-judecată care îl conduce,

şi pe care o foloseşte să îşi justifice o nemulţumire

pe care o practică.. confortabil.

Dacă reformularea sau întrebarea sunt bune,

ţi se răspunde cu un zâmbet sau

cu un ”chiar aşa, nu m-am gândit” –

şi chiar ai făcut ceva bun, coach :)

*”vorba ceea” e ca şi cum frumoasa frază ar fi ajuns folclor –

frumoasa frază cu care Noica răspunde la întrebarea ”Ce aţi vrut?”

(am să o transcriu – e în Jurnalul de la Păltiniş)