Rutina - acelasi fel de altfel (3)

În faza de început a industrializării, s-a considerat că există două interacţiuni specifice la locul de muncă: 'persoană – maşină' şi 'persoană – persoană', timpul petrecut în prima ”relaţie” fiind covârşitor mai mare decât cel alocat celei de-a doua, în general chiar ”penalizat”. Astfel, dobândirea rutinei era totuna cu performanţa în munca respectivă. 

O dată cu scăderea timpului alocat interacţiunii cu maşina, a fost observată o interacţiune nouă, care, deşi mereu prezentă, fusese cu totul trecută cu vederea: relaţia omului cu el însuşi. Toate trei au caracteristici comune: intenţionalitatea, atenţia, învăţarea, controlul alegerilor pe care le face persoana, capacitatea de rezolvare creativă a problemelor apărute - sensul pe care îl alocă omul respectiv vieţii lui la serviciu.

Ritmul schimbării a atins un nivel atât de mare, încât omul ajunge în situaţia paradoxală de a nu mai avea timp pentru acest dialog interior - rutina s-a mutat din muşchi în cap: oamenii nu mai pot funcţiona dacă nu au mintea ocupată cu ceva. Sediul creativităţii este ”sub ocupaţia” stresului – stresul a ajuns o ocupaţie în sine. Cum spunea un mare jucător de golf: ”Eram foarte ocupat să fiu ocupat.” Caz în care, desigur, nu mai poţi să fii ocupat să fii creativ.

Ce-i de făcut? Deprinderea şi practicarea unor rutine de neimaginat acum câteva zeci de ani: mersul ”la sală” si in tot felul de ”magazine de muncă” (ca să traduc creativ ”workshop”), în care poţi ”cumpăra” o anumită previzibilitate a vieţii – o rutină care te eliberează de stresul schimbării care nu e în controlul tău şi să facă loc creativităţii în asumarea controlului schimbării.

Aleasă bine, rutina e o ”piedică” benefică: te opreşte să aluneci din viaţa ta, îţi dă ocazia să dispui de toate resursele pe care le ai, este reflexul care declanşează creativitatea. Se spune că Orwell traversa înot, dus-întors, canalul Mânecii în fiecare dimineaţă, înainte de a se apuca de scris! 

(Hm, aşa se explică cum de a descris aşa bine un om liber o societate totalitară?!;-))

(din articolul ”Rutina - brăţara de referinţă” publicat in Manager Express, februarie 2013)