Ci nu cuiul mă sfâşie ci greutatea mea.
(mi-am zis şi-am
început să cresc)
MB
iaca:
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUjd6nlqXtV01eGRE-FTFeIpMIuDFMdR7bK_spON7oVzI-FrOLyV_6OFYZg4JRvMBdZJaHNWSXmvP3C-IIzEN-ljJkCOLyZ-kf4uzAU5fP8Pda_m7_RUw0GgC_qy73ds5KaMtZM5zH-sU8/s200/prado+2.jpg)
detaliu din Coborârea de pe cruce de Rogier van der Weyden
s-a întâmplat să ascult azi taman asta:
http://www.youtube.com/watch?v=Zvfh_mjPLlQ
în legătură cu care se vorbeşte mult despre indicaţiile lui Mahler
privind sunetul anume pe care să îl facă loviturile de timpan de la final: ceva gen cum se aude când cade un animal mare, să fie înfundat - fără ecou.
acum, să ne gândim! ;-)
* în legătură cu ideea de rest, Constantin Noica povesteşte că
el credea că a da restul înseamnă că tu de duci cu bănuţul tău
şi lumea îţi dă restul. (în jurnalul de la Păltiniş, pe undeva)