24 mar. 2013

Succesul ca antrenament!


Nu e musai sa fi trecut printr-un proces de coaching 
ca sa fii cine(=cel care) esti -
din reflectiunea la Eminescu si la daca ar fi avut un coach
mi-a iesit un insight util despre antrenorul interior
pe care il avem toti,
si pe care il ascultam mai mult sau mai putin,
si care poate fi resuscitat de momente sau intalniri formatoare.

Astfel de experiente sunt.. soteriologice –
pot fi impartasite cu folos pentru cel care afla despre ele.
Daca e sa va cautati* (sic!), ar fi sa va intrebati cam asa:

·     Care a fost contextul in care a aparut ”antrenorul”?
·     Pentru ce aţi ales să participaţi la antrenament? Ce doreaţi să se întâmple?
·     Ce desosebeşte acest tip de interacţiune de altele - educaţie (acasa), instruire (la şcoli), mentorat (la serviciu)?
·     Care erau ”uneltele” de antrenament ale persoanei care v-a marcat traiectoria vieţii?
·     Dacă au fost momente când aţi fost tentat să renunţaţi, cum le-aţi depăşit?
·     Care a fost, pentru dumneavoastră, cea mai importantă conversaţie cu ”antrenorul” dvs.?
·     Care a fost cea mai importantă întrebare pe care v-a adresat-o?
·     Cum v-aţi ”re-aranjat” în timp, pe parcursul întâlnirii cu antrenorul?
·     Dumneavoastră antrenaţi? Cum?
·     Care este întrebarea pe care e musai să ţi-o pui în viaţă?

Alcătuiti din toate raspunsurile o povestire – ea insasi o sa fie un succes! 

*”Nu ai cauta daca nu ai fi gasit” e o vorba celebra, des amintita, cu sursa incerta insa, probabil din Biblie via Sfantul Augustin şi mai apoi Pascal