Rutina, acelasi fel de altfel (1)

Fără să fie exclusiv una sau alta, activitatea în cadrul oricărui job se plasează undeva între ”urmează strict reguli şi proceduri” şi  ”evaluează şi ia decizii în orice moment”. O dată cu evoluţia tehnologică din ultimele decade, aşa-zisa ”orientare pe rutină” în muncă, aşa cum era înţeleasă în perioada dezvoltării industriale e din ce în ce mai rar întâlnită. A trecut ceva timp de când Peter Drucker a lansat termenul ”the knowledge worker” -  angajatul care lucrează cu cunoştinţe, cu informaţii.

Totdeauna societatea s-a dezvoltat folosind de fapt creativitatea membrilor ei, dar în trecut perioadele în care avea loc schimbarea erau mai lungi decât timpul unei generaţii, fapt ce făcea să fie valorizată rutina. De câteva zeci de ani, schimbările au început să se producă în ritm rapid – au loc câteva pe parcursul vieţii active a unei persoane. Rutina în efectuarea unei activităţi, în înţelesul care i se aloca înainte, a ajuns nu numai să nu aibă valoare, dar chiar să fie o piedică în performanţa personală şi organizaţională.

Reactivitatea angajaţilor, dar şi  reactivitatea organizaţiei, dificultatea ei de a se adapta la noile condiţii sunt strâns legate de paradigma în care a nu face altfel era sinonim cu excelenţa. Noul cuvânt de ordine este ”proactivitatea” şi noul management este cel al schimbării.

Ai zice: ”Noua rutină e creativitatea!”. Da, dar e ea o rutină?!

(din articolul ”Rutina - brăţara de referinţă” publicat in Manager Express, februarie 2013)