Interviu
cu George Butunoiu pentru rubrica
”Oameni antrenaţi - de succes”
(apărut în Revista COACHING NETWORK numărul 2,
Coaching şi Leadership, noiembrie-decembrie 2012)
Sunteţi o persoană extrem de cunoscută în mediul de
business pe teme de head hunting, dar şi pe..hen hunting, dacă e să mă refer
la o imagine postată recent pe site-ul restaurantului dvs. ”La GB şi Oskar”.
Cred
că sunteţi perceput drept o persoană de succes. Aţi avut vreodată un
antrenor/coach?
Nu am avut niciodată un antrenor.
Mi-am dat seama mult mai târziu că ar fi fost bine să am. Într-un fel sau altul
căutam, dar fără să conştientizez pe de-a-ntregul. Credeam că o să pot să fac
singur ce aş fi vrut să fac. Abia după aceea mi-am dat seama cât de mult ar fi
contat să fie cineva în care să am eu încredere necondiţionată şi care să îmi
spună ce să fac şi cum să fac. Am fost destul de aproape, de câteva ori, dar nu
am ajuns cu niciunul atât de departe încât să stabilesc o relaţie de durată. E
simplu să abuzezi de resursele cuiva, dar el ce Dumnezeu câştigă?!
Concluzia mea e că aproape nimeni
nu o să reuşească să facă ce vrea dacă nu are pe cineva care să-i spună ce şi
cum – mă rog, mentor. Şi cei care reuşesc, o bună parte reuşesc din întâmplare
– norocul lor că au nimerit peste ce trebuie atunci când trebuie -, şi sunt
puţini cei într-adevăr atât de deştepţi încât să poată să facă singuri ceea ce
trebuie şi ceea ce ar vrea – fără ajutorul cuiva în care să aibă încredere
necondiţionat. De fapt asta face parte din definiţia mentorului şi a
antrenorului, că aşa sunt mulţi care te pot ajuta.
Şi cel care învaţă, şi
celălalt?
Cel care învaţă. Ideal ar fi ca şi celălalt să aibă
încredere, asta l-ar face şi pe mentor să simtă că are ceva de câştigat – măcar
ştie pentru ce o face.. Încrederea e ceva destul de vast: poţi să ai încredere
în capacităţile intelectuale ale cuiva, în bunele lui intenţii, în principiile
morale. Încrederea e pe domenii – poţi să ai încredere în două-trei direcţii în
cineva şi să nu ai în alta.
Există
diferenţe între un mentor şi un coach. Care, cum şi unde e necesar?
Depinde ce direcţie vizează
individul care apelează la unul sau altul. Probabil că pe plan profesional sau
mai tehnic, e nevoie de un coach. Când e vorba de lucrurile mari, de lucrurile
fundamentale, de marile valori, de viaţa lui - din care parte cu cariera, cu
job-ul e doar o mică parte -, atunci e vorba de un mentor. Depinde ce te
”roade”.
Ce v-aţi aştepta să facă o
astfel de persoană?
Am să vorbesc numai despre mentor.
Când ai un mentor, acela nu poate să fie decât unul singur. Când întâlneşti o
astfel de persoană, îţi dai seama imediat despre ce e vorba, nu trebuie să facă
ceva – e vorba de carismă. Iar carisma
nu e ceva care emană din cineva, ci depinde în bună măsură şi de receptor. O
persoană poate să fie carismatică pentru cineva, dar lipsită de carismă pentru
altcineva. Carisma e ceva bilateral. Nu e ceva absolut – e destul de relativ.
Dumneavoastră sunteţi
carismatic?
Eu, nu. Carisma e calitatea cuiva
de a convinge pe cineva să facă ceva într-un domeniu în care persoana
carismatică nu are nicio competenţă tehnică, prin simpla prezenţă, prin discurs
şi prin simplele lui capacităţi intelectuale. Un om care e obişnuit cu
raţionamentul abstract şi cu principiile şi cu lucrurile mari poate să convingă
pe alţii să facă lucruri în care el însuşi nu are o calificare.
Prevalează raţionamentul? Ne
aşteptăm ca oamenii carismatici să emoţioneze.
Evident. Poate să fie efectul
imediat puternic, dar asta nu ”ţine” - ca să şi dureze şi să poţi să faci ceva
cu cap şi coadă şi cu orecare finalitate. Nu doar impactul contează, nu poţi să
susţii altfel. În fine, poţi poate, dar alea sunt excepţii, şi oricum nu acela
e idealul de mentor sau coach. Dacă cineva caută aşa ceva e de preferat să dea
peste unul care ştie ce zice, care nu îl convinge doar prin cine ştie ce
chestii iraţionale şi greu de explicat. Dar, puţini îşi dau seama că nu pot să
se descurce fără o astfel de persoană – e un mare pas să îţi dai seama de
nevoia unei astfel de persoane.. Apoi să îl şi găseşti şi el să şi accepte.
Ceea ce nu e tocmai uşor. Până şi eu, cât de inteligent sunt, mi-am dat seama
de asta în ultimii ani de facultate, cu toate că până atunci o făceam
subconştient sau mai puţin conştient - la nivel foarte raţional mi-am dat seama
mai târziu că de asta aş fi avut nevoie. Când mi-am dat seama că eu caut tot
timpul eram în urma lucrurilor.
Acum sunteţi înainte? Unde
sunteţi faţă de lucruri?
Nu. În urma lucrurilor.
Absolut toate ocaziile le-am ratat.
Hm. Cum să scriem aşa ceva la
rubrica oameni de succes?!
Da. Scrieţi. E un exemplu de
luciditate. Absolut tot ce puteam să fac, uitându-mă în urmă la ce resurse aveam, ce oportunităţi – le-am ratat pe toate. Până şi asta cea mai simplă: să
mă îmbogăţesc.
Revsita COACHING NETWORK numărul 2 poate fi citită online,
prin acest link: http://www.businessedu.ro/formular/reviste/coaching-network-2
Postări
