care pe care!

Dezvoltarea personală nu poate fi mai mare decât omul.
Creşte şi te vei dezvolta.

MB

cum stau (!)/merge cu leadershipu'

Ce a ieşit la măsurătoare:

”Eşti o sursă de leadership.
Oameni integri ca tine sunt cei mai buni manageri.
Profilul tău arată o combinaţie de puncte forte
pe care numai 5% dintre cei evaluaţi o au:
atingerea obiectivelor, conştienţa sensului activităţii,
capacitatea de a te bucura şi a progresa prin ceea ce faci.
Aceste caracteristici sunt recunoscute ca fiind
factorii cheie în eficacitatea personală şi organizaţională.”

Human Synergistics

what is business about

A business has to be involving,
it has to be fun,
and it has to exercise your creative instincts.”

Richard Branson

Despre om ca despre operă literară..

”(...) unde există diferenţiere,
există tensiune, deci mişcare.
La limită, opera de cea mai mare originalitate
pare să se situeze în afara sistemului,
ca o fericită alternativă a acestuia,
dar, în realitate, tot ce o precede se află în el (..).”

Principiile comunicării literare, Maria Corti

pauza... a doua :)*

* în legătură cu postarea precedentă
http://coaching2success.blogspot.com/2011/09/pauza.html


Ar mai fi de observat că ”pauză”
e foarte aproape fonetic de ”cauză”.**

Ce înseamnă cauză?!
Poi, înseamnă, pentru cei mai mulţi dintre noi,
un ”de ce?” - înseamnă să ne folosim prezentul
ca să rezolvăm ceva ce.. a trecut!

Cauză înseamnă însă şi un ”pentru ce” -
să foloseşti prezentul pentru viitor.

Dacă, în pauză (:)),
îţi pui întrebarea ce cauză am eu?
care e răspunsul tău?!

Toate răspunsurile sunt bune,
dacă sunt ale tale -
dacă sunt ale altora (pretinse de sau preluate de la)
e de observat - a t e n t - în ce măsură
răspunsul tău e.. ”cauza” lor!


*asta (pauza/cauză) nu e o găselniţă ”subţire” -
cercetări neurolingvistice demonstrează
importanţa ”contiguităţii” fonetice
în structurarea limbajului/gândirii
şi, ca urmare, a realităţii pe care o instituie, numind-o.
(”figura fonică reiterativă”, Roman Jakobson)

Mecanismul - natural, desigur - e ”provocat”,
artificial, dar cu.. profit,
de comunicarea specifică marketingului.. de masă.
Mesajul publicitar manipulează (şi fonetic)
inducând publicului răspunsul dorit.
Dar, ce să vezi, observăm că există şi marketing.. ”de casă”-
”home made marketing” (sweet home?!)
sau ”organizaţional made marketing” (sweet company?!)
Dulci sau nu, ambele.. cauzează!
:)

pauza

Ieri am deschis televizorul! :)
nu il deschid prea des,
şi, când o fac, îl închid destul de repede.
De data asta am stat să mă uit:
erau nişte imagini minunat filmate,
însoţite de o muzică ca din peisaj.
”haiti, mi-am zis, ăştia au reintrodus p a u z a!!!”
”Pauza” era o transmisie tv -
probabil că era nevoie să se reconfigureze.. releele.
Ce e releul?!
Poi, e o chestie care, acţionată de un anumit ”stimul”,
conectează.. o realitate la alta :)
!

Te bucuri de realitatea la care eşti conectat acum?
Dacă nu, ce-ar fi să te deconectezi un moment
şi să foloseşti unealta STOP,
despre care vorbeşte Tim Gallwey aici:
Nu prea e de aşteptat să îţi revii în jocul exterior
dacă jocul interior e deja pierdut.
Dar cum ar fi dacă ţi-ai acorda câteva secunde să te întrebi:
”Pentru ce joc eu azi? Care e obiectivul meu aici?”

Tăcerea - în muzică şi PR/Festivalul Enescu

La începutul serii a vorbit domnul Pleşu - ”dichisit”,
ca să folosesc un cuvânt specific :)
"Muzica răstoarnă deprinderile noastre zilnice.
O piesă muzicală iese bine atunci când fiecare îşi cântă partitura lui şi sunetul global e bun. Fiecare e diferit, fiecare are melodia lui de cântat, dar miracolul constă în faptul că melodiile astea însumate dau o simfonie, dau un sunet comun. (..) Poate că vom reînvăţa, de la muzică, cum să fim diferiţi consunând, cum să trăim diferenţa simfonic. Se poate. Muzica o dovedeşte."

În muzică, tăcerea e începutul -
e ca golul în pictură,
ca separarea în paragrafe în scriitură:
e nevoie de loc pentru ca fraza,
oricare ar fi natura ei,
să fie sensibilă -
să fie, adică, simţită şi, astfel,
să ducă spre urmarea ei.
La Festivalul Enescu nu mai e loc -
şi nu mă refer la bilete -
nu e loc pentru această tăcere (în)cântătoare:
există spectatori care aplaudă
după fiecare parte a unei simfonii.
O mărunţesc. O ratează..

În PR, tăcerea e sfârşitul.
(”no news” is no more ”good news”
”no news” is.. the end)
Domnul Pleşu a sfârşit prin a face aluzie la
prezenţa imperiului austro-ungar
(dl Holender îi aminteşte puţin de Banat şi mult de Viena,
iar dl Hunor de Transilvania şi Ungaria)
şi a sa - un regăţean. (muntean)
Semnătura lui Enescu,
(alt regăţean. moldovean.)
enormă şi frumoasă, era în spatele domnului Pleşu.
Ocazia Festivalului Enescu a rămas în lumea ei.
Domnul Pleşu a ratat ţara..


alte aplauze (oups) aici:

http://coaching2success.blogspot.com/2011/04/generalul-beethoven.html