Încrederea este un factor greu de măsurat, aşa cum greu de măsurat sunt şi noţiunile prin care este definită: credinţă, adevăr, siguranţă - şi afecţiune, desigur.
Cea mai simplă şi mai des utilizată evaluare a gradului de încredere în ceilalţi este întrebarea aparent banală: „Cât de des împrumuţi bani prietenilor?”, cu variantele ce par la fel de inocente: „Cât de des împrumuţi ceva ce îţi aparţine prietenilor?”, „Cât de des îţi laşi camera de cămin descuiată când eşti plecat?” (conform unui studiu derulat de Harvard University).
Traduse în limbaj organizaţional, întrebările pot fi puse din ambele părţi ale relaţiei de încredere, că ea, încrederea, se presupune că e temelia dezvoltării unei companii:
pentru a măsura încrederea managementului în angajat:
- „Câte luni plăteşti salariul unui angajat până să atingă standardele de performanţă specifice locului său de muncă?”,
- „Cât de des împrumuţi angajatului infrastructura în care ai investit?”,
- „Cât de des îţi laşi afacerea (viaţa) pe mâna (respectiv mintea, abilitatea, talentul, cinstea) angajatului?”.
- „Câte luni dai tot ce poţi până să fii plătit la nivelul pe care îl consideri adecvat?”,
- „Cât de des împrumuţi firmei capacitatea şi calităţile pe care le-ai dezvoltat în viaţă?”,
- „Cât de des îţi laşi viaţa (mica ta afacere reprezentată de locul de muncă) pe mâna (respectiv mintea, abilitatea, talentul, cinstea) angajatorului?”.
de care uitasem, de aci:
http://www.managerexpress.ro/knowledge/coaching-interes/fii-increzut.html
Şi să nu uit să vă invit să citiţi cu încredere şi aci:
"Singurul curs la care nu mi s-a părut că pierd timpul" a zis Vlad
Postări
