4 oct. 2014

Ceva despre coaching - ceva foarte bine spus!




„Clientul” coach-ului (așa se numește, de) nu vine să asculte, vine să vorbească. Acum, să vedem ce vorbește. Păi, la început, va avea tendința să se plângă. Până la urmă, a venit pentru că ceva nu-i iese cum vrea el. Dar coach-ul nu e acolo ca să-și pună umărul la murat în lacrimi. E acolo ca, prin întrebări (genul proxim: maieutica, hi hi), să îl facă să vadă mai bine variabilele de care depinde scopul pe care clientul vrea să-l îmblânzează. Și să vadă și modul în care le poate organiza cât mai bine – le vede în spațiu, în timp, în acțiune, în caracter, ca-n ficțiune, poftim, am reușit să ajungem de la Ștefan cel Mare la castraveți.

Altă chestie pe care vrem să o subliniem: dacă vreți coaching, trebuie să vă formulați un scop pe care vreți să-l atingeți. Poate vreți să publicați o carte, să vă dați demisia și să vă schimbați cariera, să îmbunătățiți o relație de cuplu sau să renunțați la una toxică, să vă folosiți timpul liber mai bine, să vă perfecționați într-un anumit domeniu, în orice caz, să schimbați ceva. Ceva care depinde într-o măsură rezonabilă de voi, desigur.

Și ultima trebușoară: coach-ul e 100% prezent și atent. Era să cedăm tentației să o luăm iar pe cărarea genului proxim și a diferenței specifice față de prieteni/iubiți/șefi/părinți/consilieri/etc. Pe scurt, e singura persoană total interesată de scopul vostru și de drumul pe care ajungeți la el. Un coach cu o etică sănătoasă nu vă face dependent de el. De asemenea, nu vă impune credințele lui, nu vă prescrie rețete. Nu vă transformă în fluturi zen. Ci în oameni care fac ce vor să facă.>

Simina Diaconu, in Revista de Povestiri / ATELIERE