de cum apărea în mintea lui -
de la el însuşi ori din afară –
o idee, oricât de subţire, oricât de ceţoasă.
Ideea era adusă la lumină, scuturată de nebulozitate şi
făcută să explodeze în toate direcţiile în care putea fertiliza.
S-ar putea spune despre mecanica gândirii lui Mircea Vulcănescu
ceea ce Valery spusese cândva
despre metoda lui Leonardo, şi anume că,
ajungând dinaintea unei prăpăstii,
Leonardo nu se întreba ”Ce-i de făcut?”,
ci desena podul care trebuia construit!
La fel pentru Mircea Vulcănescu:
soluţia exista în problemă,
soluţia preexista întrebării;
de vreme ce întrebarea se putea formula,
ea conţinea răspunsul. ”
Ştefan Fay - Sokrateion
Postări
