Despre Revista de Povestiri, antreprenoriat cultural și schimbare
în câteva din interviurile editorului:
La început:
Într-adevăr, ”mai vedem, cu idei plouă” din interviul de aici:
Proiectul s-a născut toamna trecută, ca orice idee, într-un context-purtător
La mijloc
”Mi se pare că am făcut o promisiune pe care trebuie să o țin cât de mult pot. Deci, să zicem că m-a motivat angajamentul.(să continue publicarea lunară, n.r))”
Din interviul de aici: Ai declarat într-un interviu că Revista de Povestiri se adresează unui public căruia i-a plăcut filmul Amelie. Mai precis, cum ai caracteriza acest public?
Simina Diaconu: E un public
care nu e apăsat de realitate, poate găsi în ea pliuri în care să se
piardă, care să îl fascineze, așa cum poate făcea și Amelie. E vorba de
un public cu o anumită perspectivă asupra vieții. Curios, curajos,
prietenos.
”Fara voluntarii mei, nu se putea. In fine, nici nu vreau sa mai zic ca e greu, am constatat ca empatia e ceva de o mie de ori mai rar decat mi-am imaginat.”
Din interviul de aici: Motivul pentru care vreau sa publicam colectia in engleza e ca nu sunt fana ideii „mai bine-n satul tau fruntas”. Nu-mi pasa atat de mult cat de codas la oras o sa fim, vreau sa fim la oras.La un nou început
Revista de Povestiri e locul de joaca al scriitorilor de orice nivel - juniori, intermediari sau seniori. In spatele proiectului se afla Simina Diaconu si alti cativa entuziasti indragostiti de scriitura de calitate, pe care i-am mai cunoscut (o intalnire pe video e aici, si inca una, text).
Dupa debutul din print, acum mai bine de trei ani, Revista de Povestiri si-a mutat, recent, tot continutul in online, petrecandu-se astfel un soi de repozitionare. Pe langa partea de publishing, echipa organizeaza ateliere creative - sursele financiare ale proiectului - mutate, si ele, pe un nou site numit Clubul Revdepov.
Din interviul de aici: Simina spune, insa, ca desi strategia s-a schimbat, misiunea revistei ramane aceeasi
Postări
