Nu ştiu dacă în alte limbi familia de cuvinte din jurul
”încrederii” are şi componente cu o conotaţie depreciativă – ”e încrezut!” -
cum se întâmplă în limba română. Dacă punem acest aspect în legătură cu
cercetări sociologice relativ recente (anii 90) care arată că ”nivelul de
încredere în cadrul unei societăţi determină în mod esenţial succesul economic
al acesteia” (Francis Fukuyama) avem, ca naţiune, motive vitale să ne preocupăm
serios de încredere.
Ştiu că Dumnezeu nu
îmi va da să fac nimic din ceea ce nu pot să fac,
doar că aş dori să
nu aibă atât de multă încredere în mine că fac.
Maica Tereza
Noţiunea de încredere este esenţial legată de un viitor – al
cuiva împreună cu cineva sau ceva, precum şi al cuiva cu/în sine însuşi. Un indicator
rapid al efectului încrederii este manifestarea ei în trecut: ”Şi când te
gândeşti că am avut încredere!”, după care urmează evaluarea ”pe ce m-am
bazat?!”
Încrederea este un factor greu de măsurat aşa cum greu de
măsurat sunt şi noţiunile prin care este definită: credinţă, adevăr, siguranţă.
Cea mai simplă şi mai des utilizată evaluare a gradului de încredere în
ceilalţi este întrebarea aparent banală: ”Cât de des împrumuţi bani
prietenilor?”, cu variantele ce par la fel de inocente ”Cât de des împrumuţi
ceva ce îţi aparţine prietenilor? Cât de des îţi laşi camera de cămin descuiată
când eşti plecat?” (conform unui studiu derulat de Harvard University pe un
grup de studenţi).
Traduse în limbaj organizaţional, întrebările pot fi puse
din ambele părţi ale relaţiei de încredere care se presupune că e temelia
dezvoltării unei companii :
·
pentru a măsura încrederea managementului în angajat:
”Câte luni plăteşti salariul unui angajat până să atingă standardele de
performanţă specifice locului său de muncă?”, ”Cât de des împrumuţi
angajatului infrastructura în care ai investit?, Cât de des îţi laşi afacerea
(viaţa) pe mâna (respectiv: mintea, abilitatea, talentul, cinstea)
angajatului?”
·
pentru a măsura încrederea angajatului în management:
”Câte luni dai tot ce poţi până să fii plătit la nivelul pe care îl consideri
adecvat?”, ”Cât de des împrumuţi firmei capacitatea şi calităţile pe
care le-ai dezvoltat în viaţă?, Cât de des îţi laşi viaţa (mica ta afacere
reprezentată de locul de muncă) pe mâna (respectiv: mintea, abilitatea,
talentul, cinstea) angajatorului?”
Astfel formulate, întrebările de evaluare a gradului de
încredere în ceva sau cineva sunt de natură să ne pună pe gânduri prin
dimensiunea extremă pe care le-o dă contextul: încrederea este o condiţie a
vieţii – şi a vieţii firmei, şi a vieţii angajatului: practic, orice proiect,
personal sau organizaţional, este afectat de încredere.
Lipsa de încredere
dublează costurile afacerii.
John Whitney, Columbia
Business School
La început de mileniu, Kevin Roberts, CEO
Saatchi&Saatchi lansa termenul ”Trustmark” – legătura emoţională între o
companie şi aspiraţiile şi dorinţele clienţilor săi. Translatată în mediul
organizaţional, legătura emoţională între o companie şi aspiraţiile şi
dorinţele angajaţilor săi are aceleaşi efecte pe ”piaţa internă” ca şi pe
piaţa externă. Recunoscut pentru fineţea cu care a analizat mediul de afaceri – şi cu aceeaşi încredere în cifra 7 (”Eficienţa în
7 trepte”) - Stephen Covey enumeră două
categorii de efecte ale încrederii:
- ”taxe de plată”, în cazul unui nivel redus de
încredere: redundanţă, birocraţie, politici ascunse, lipsă de angajare
(nepăsare), fluctuaţie de personal, ”bisericuţe”, fraude.
- ”dividende de încasat”, în cazul unui nivel
ridicat de încredere: mărirea valorii, creştere accelerată, preocuparea
de a inova, colaborare mai bună, relaţii de muncă de tip partenerial, o
mai bună calitate a activităţii, creşterea loialităţii faţă de firmă.
Trebuie să ai
încredere în ceva: în curajul tău, în destin, în viaţă, în karma ta – în orice.
Această perspectivă nu m-a părăsit niciodată - e cea ce mi-a determinat viaţa.
Steve Jobs
În vremuri de criză, încrederea este factorul cheie: atunci
când schimbarea este noua stabilitate, cum poţi să o faci fără încredere
– a angajatului în organizaţie, respectiv a organizaţiei în angajat? Cum
construieşti încrederea? Fiind de încredere, comunicând încredere – credinţă,
adevăr, siguranţă - prin ce şi cum faci.
Păstrez o amintire amuzantă de la emisiunea Arena leilor:
după ce i-a fost analizată şi respinsă propunerea de afacere, o domnişoară din
Moldova a afirmat: ”Dar eu rămân încrezută!” Revenind la aspecte lingvistice, e
interesant de observat cum un arhaism românesc pentru încredere - bizuială - poate evoca cu folos un
neologism ronglez - biz – derivat din business. Zic să mă bazez pe asta
– aşa că şi eu rămân.. încrezută!
Cea
mai bună cale de a afla dacă poţi avea încredere în cineva
este
să ai încredere în acea persoană.
Ernest Hemingway
(text apărut în A.I.D.A., singura revistă de people management, editată de România liberă)
Postări
