Întrebarea (în coaching) - studiu de caz

Întrebarea este unul dintre cele mai puternice
instrumente de comunicare - deci, de coaching.
Este, de asemenea, şi cel mai spectaculos.
Fapt care îl face un instrument periculos
în cazul în care coach-ul nu ”a devenit coach” -
adică e încă în..spectacol.

The show must go on - indeed, but the client's show.

După ce te şcoleşti să taci şi să asculţi (două zile!) -
în cadrul unui program de coaching acreditat ICF -
ziua în care se dă voie la întrebări e ocazia
să te antrenezi să vorbeşti, dar tot atent la client.
Nu atent cum să atragi atenţia lui asupra ta:
”vezi? pfua!, ce întrebare tare ţi-am pus!”
În coaching este vorba despre EL/EA, clientul
nu despre eu-eu-eu, coach-ul.
E un show,
în sensul de”performance”- performanţă a clientului,
dar nu ocazie de show-off a coach-ului.

Întrebarea e atenţie la om şi la cadrul lui de referinţă.
Cu alte vorbe (dar acelaşi lucru)
la text şi la context - ale persoanei.

Iată cum:
”Dormea dus.”
E un cadru de referinţă pe care clientul îl cunoaşte
şi în care se simte bine.
(Poate fi chiar o metaforă pentru viaţa fiecăruia :))

”De ce?!”
e cea mai proastă întrebare de coaching -
lasă că e cea mai proastă şi în comunicare, în general -
nu face decât să suscite motive să doarmă în continuare,
sau, Doamne fereşte, să se simtă omul vinovat că doarme.
(cu alte cuvinte:
îl faci pe client să găsească şi mai multe motive să facă
în continuare ceea ce venise să îl ajuţi să schimbe;
îl faci să nu aibă încredere că va putea schimba,
pentru că pui accent (negativ) pe persoană nu pe comportament)

”Unde dus?”
e cea mai bună întrebare -
e la categoria ”întrebări paradoxale”+”umor”,
întrebări împotriva ”doxei” curente,
care solicită căutarea unor variante noi,
însoţite de tranzacţii copil-copil (AT)
care asigură deschiderea căii spre creativitate
(aflată, cum se ştie, în starea de copil a adultului!)

Gata studiul de caz.
”- Dormea dus.
 - Unde dus?”
 Nichita Stănescu, Respirări

Cum se vede, întrebarea a fost pusă de un poet.
Mă tot mir de ce în descripţiunile nenumăratelor oferte
de ”training pentru dezvoltare personală”
nu e menţionată dezvoltarea intelectuală.
Poate pentru că nu ţine de training -
nu e un ”ce” de învăţat,
e un ”cum” de practicat.
Aha - ţine de coaching!
:))