"În fine, îmi tot imaginez o mulţime de copii
care joacă un
joc într-un lan întins de secară.
Mii de copilaşi şi nimeni prin preajmă –
nimeni mare, vreau să spun – în afară de mine.
Şi eu stau în picioare pe buza
unei stânci.
Ce am de făcut, trebuie să prind pe oricine trece dincolo de
stâncă.
Adică, dacă aleargă
şi nu se uită pe unde merg,
trebuie să apar de
undeva şi să îi prind.
Asta-i tot ce aş face toată ziua.
As sta de veghe în
lanul de secară şi atât.
Ştiu că-i o nebunie,
dar e singurul lucru pe care
mi-ar plăcea cu adevărat să îl fac."
J.D. Sallinger, De veghe în lanul de secară