coaching - studiu de caz.. înregistrat!

Antrenorul:

”N-am nicio tehnică. Am dragoste. Când întâlnesc un tânăr el devine brusc mai important decât mine însumi.”*

Uneltele de antrenament:

     - relaţia

”În jurul lui Noica, ceea ce se petrece este mai curând o pierdere de densitate, o suspensie a determinărilor imediate. Prezenţa lui nu ne leagă. Ne trece în posibil şi ne face posibili.”*

- atenţia

”E mereu atent să închidă buclele”*

”Filozoful avea un ochi de a doua instanţă şi era capabil să vadă într-o situaţie ceea ce îndeobşte nimeni nu vedea.”**

- întrebările

”Care îţi e ideea? Întrebarea cu care Noica ne teroriza periodic, însemna: ”Care e felul tău de a privi lumea? În lumina cărei idei apărute în tine lucrurile vor arăta altfel decât au arătat până acum?”**

- paradoxul

”Filozofia începe cu o sinteză pe care o desfăşoară ulterior.” Gabriel: ”Dar cum ajungi la această sinteză originară?” Dl. Noica: ” Explică-mi cum te-ai îmbătat!”*

- punctul de vedere/variabila esenţială

”Seninătatea prematură” (după expresia domnului Pleşu din cartea citată) ”Îţi începi drumul cu un condei prea sigur. Nu există în textele dumitale nicio pierdere de sine a gândului…” (dl. Noica)*.

- conştientizarea intenţiei vieţii/coaching transpersonal

”Pasiunea lui Noica pentru ”spiritul obiectiv” (chiar dacă îi spune Duhul Sfânt, ”dihania” trans-individuală). Când te aduni ”în numele lui” îi devii exponent.”*

- sincronicitatea/funcţia formatoare a obiectivului/alinierea

”Când faci ceva în ordinea spiritului, acel ceva se integrează în ordinea respectivă, indiferent de circumstanţe (loc, moment, public etc.)”

- realizabilitatea obiectivului/ coaching-ul este despre ”a face”

”O idee nu e mare decât dacă poţi să ieşi cu ea pe stradă.”*

În spiritul ”antrenorului” Constantin Noica (vezi Rostirea filozofică românească) şi al axiomei ”coaching is about language”, e de observat că avem în română două variante pentru cea mai frecventă întrebare de coaching, în limba engleză, ”why?”: ”de ce?” şi ”pentru ce?”. Speculând lingvistic, ai zice că românii înaintează greu din cauză că stau să se întrebe de ce şi nu pentru ce se îndreaptă către ceva.

Textul face parte din articolul Antrenorul și dovezile lui, pe care l-am scris pentru primul număr (2011) al singurei reviste de coaching în limba română, Coaching Network. De care m-am ocupat în calitate de redactor-şef. Acum sunt nestworker-şef :) Şi, vorba domnului Noica, în workshopul meu ''nu se predă, la drept vorbind, nimic'', dar se învaţă cu adevărat.

* Note, stări, zile, Andrei Pleşu, Editura HUMANITAS, 2010

** Întâlnire cu un necunoscut, Gabriel Liiceanu, Editura HUMANITAS, 1991