Ia să vedem noi:
ştim unde ne aflăm,
ştim ce avem de făcut,
ştim cum să facem,
ştim ce ”efect” vrem,
verificăm că avem cu ce,
ne ”încălzim” ca să fim în formă,
ne dispunem bine în spaţiu,
şi ne concentrăm înde noi
ca să ştim tot ce ştim
şi să facem tot ce putem,
ne zâmbim nouă şi celor din jur,
aşa încât şi noi ştim, şi ei ştiu că
urmează ceva extraordinar ---
o zi din viaţă.
Exerciţiu:
ce gesturi face Vladimir Horowitz când se preagăteşte să cânte la pian, şi la ce îi foloseşte să le facă*
Cum ştim că a fost extraordinară ziua?!
Păi, ne bucurăm vizibil,
şi noi, şi cei din jurul nostru.Şi ne şi aplaudă! :)
*avem gluma aceea cu turistul care cere o informaţie
unui poliţist român, mai întâi în engleză, apoi franceză etc.,
poliţistul nu înţelege nimic; colegul lui remarcă
ce de limbi străine ştia ăsta, poliţistul zice
şi la ce i-a folosit că ştia?!
Da, una din multele "proptele" ale prostiei ca program.
Postări
