”Iar de aşezat nu mă pot aşeza decât acolo unde stau.”

Nu mă grăbesc. De ce m-aş grăbi?
Soarele şi luna nu sunt grăbite: sunt exacte.
A fi grăbit înseamnă a crede că oamenii păşesc înaintea picioarelor,
Sau că, făcând un salt, poţi să sari dincolo de propria-ţi umbră.
Nu; nu mă grăbesc.
Dacă întind braţul ajung exact acolo unde ajunge braţul meu - nici cu un centimetru mai departe.
Ating numai acolo unde ating, nu unde cred.
Iar de aşezat nu mă pot aşeza decât acolo unde stau.
Iar aşa ceva te face să râzi ca toate adevărurile absolut adevărate,
Dar ceea ce te face să râzi pe bune e faptul că noi ne gândim mereu la cu totul altceva,
Şi hoinărim mereu departe de corpul nostru.

Fernando Pessoa, opera poetică, Humanitas Fiction 2012,
traducere Dinu Flămând