25 iun. 2013
Petru Creţia
A mai fost şi un mare seducător.
Dar nu o făcea trăgându-te pe un drum al lui, ci,
prin altă formă de iubire,
intrând cu voioşie pe cel pe care te găsea.
Însă odată venit lângă tine,
termina prin a te lua de mână şi a deschide,
el mai departe, calea pe care te aflai.
de aici
Gabriel Liiceanu despre Petru Cretia
”Să mergi până acolo unde-n umbra ta au să răsară stelele şi luna.
Vântul se smucea sprinten (ce sprinten se smucea) printre copaci, în zboruri uşoare şi scurte şi îţi spunea, venind, râzând, trecând: Mă simţi cât sunt de tânăr, mă simţi tu cât de tânăr sunt şi bucuros de mine şi de voi, nepăsător de nefiinţă şi de soartă?”
Petru Creţia, Norii